Oamenii toti,din inconjurul tarii,afland ca Domnul se arata printre plopii de langa mare,au alergat intr-acolo si s-au imbulzit sa il zareasca.Pana sa ajunga ei ,Domnul trecuse,-si oamenii s-au intors intristati in cetati si catune.
-N-ati vazut pe Dumnezeu? intrebara ei
-Cum era el? au raspuns oamenii localnici.
-Nici noi nu stim.
-Era ca un om?
-Sa fi fost ca un om? Poate ca era ca o vapaie sau ca o gradina care merge, sau ca un murmur cu lumina.
-Dumnezeul nostru e ca un om si ca un imparat in odajdii.
-Nu pre acela il cautam,zisera oamenii. Dumnezeul cautat de noi nu poarta sabie si nu e judecator; el e duh si urma.
-Nu l-am vazut.
Nici nu putea sa fie vazuta o urma....
Doamne,tu trebuie sa fii mai fraged ca spicul de sacara si mai smerit ca vioreaua.Si de aceea poate ca noi nu te putem deslusi.
