marți, 29 noiembrie 2011

Daca ar fi fost

  să trec printr-o pădure cu lupi ca să ajung până la tine, aş fi ajuns cu zdrenţele tinereţii mele sfâşiate, dându-ţi ultima ei picătură. De ar fi fost să trec prin ierburi cu şerpi ca să ajung până la tine, cu tălpile goale aş fi călcat pe şuierul morţii mele, aducându-ţi-o să-i închizi ochii. Dar la poarta casei tale veghează dragostea – şi mi-am tras paşii înapoi ca la ieşirea cu icoană din biserică. Cânt răguşit pe sub ferestrele casei tale, cum cântă copiii italieni pe străzile oraşelor noastre, în mizeria frumuseţii lor cu ochi mediteranieni. Cânt cu mâna întinsă sub cer, ca odinioară cei neîmpăcaţi la răspântii de drum: Ascultaţi, voi toţi, bucuria şi durerea mea

Vrabiile

O fi destupat primăvara mărul înflorit, ca pe-o sticlă de şampanie, căci vrabia a sărit ca un dop, şi crengile sunt înspumate de flori!
De pe jăratecul rotund al cireşelor sare, sfărâind, o castană coaptă, acoperită de cenuşă şi cade... şi zboară! De! am mâncat-o cu ochii!
A trecut o căruţă bodogănind. Pe mine m-a stropit cu glod şi văzduhul cu vrăbii; au şi căruţele privilegiaţii lor!
Tot privindu-le joaca neastâmpărată, îmi par păsări şcolăriţe în recreaţie!

duminică, 27 noiembrie 2011

Te iubesc, draga mea.

 Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, draga mea draga, şi iartă-mi astă iubire.
Şi dacă nu mă poţi iubi, draga mea, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurit voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa de la mine, draga mea draga, şi iartă-mi astă durere.
Şi dacă mă iubeşti, draga mea, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca un zeu, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria, draga mea, şi iartă-mi fericirea.
Îi încercui braţele nesăţios şi o strâng la pieptul meu. Caut să cuprind sub puterea braţelor mele frumuseţea ei, să desprind zâmbetul ei senin sub greutatea sărutului meu şi să beau pătimaş adâncul privirii ei. Vai! Dar cum oare aş putea? Cine-i acela care poate distruge albastrul cerului?
Încerc să-i strâng în braţe frumuseţea. Îmi scapă. Doar trupul ei rămâne stăpân mâinilor mele. Dezamăgit şi învins de oboseală, purced din nou pe drumul părăsit.
Cum oare ar putea atinge trupul floarea pe care sufletul doar poate s-o atingă?

Sunt dornic

Sunt dornic să-ţi spun cuvintele cele mai adânci pe care aş putea să le spun. Nu îndrăznesc; mi-e teamă de râsul tău. Iată de ce îmi râd de mine şi fac să izbucnească taina mea în mii de glume. Nesocotesc chinul meu de teamă să nu-l nesocoteşti tu.
Sunt dornic să-ţi spun cuvintele cele mai simţite pe care aş putea să le spun. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu le vei crede. Iată de ce le prefac în minciuni şi-ţi spun prin ele ceea ce nu gândesc. Las să apară durerea mea ca ceva nechibzuit, ca nu cumva s-o iei tu drept nechibzuinţă.
Sunt dornic să-ţi aleg cuvintele cele mai preţioase, pe care aş putea să le rostesc. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu la fel îmi vei răspunde. Iată de ce sunt plin de mândrie de această putere a mea: te chinui – de teamă că nu vei cunoaşte niciodată chinul.
Sunt dornic să mă aşez plin de tăcere lângă tine. Nu îndrăznesc, de teamă că buzele-mi vor trăda inima. Iată de ce vorbesc mult şi fără de şir – ca să ascund taina inimii mele în această vorbărie. Chinui suferinţa mea ca nu cumva să mi-o chinui tu.
Sunt dornic să mă depărtez de tine. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că vei întrezări lipsa mea de bărbăţie. Şi iată de ce vin spre tine cu fruntea sus şi cu un aer nepăsător. Privirea chinuitoare a ochilor tăi îmi aţâţă durerea în fiecare clipă.

vineri, 25 noiembrie 2011

Pentru lume esti cineva

                            Pentru lume esti cineva iar pentru cineva esti o lume.Cu toata dragostea, Cineva.

Azi noapte mi-am rugat ingerul sa te pazeasca.

Dar a venit mai devreme, l-am intrebat de ce , a zambit zi mi-a spus ca un inger nu pazeste alt inger.

joi, 24 noiembrie 2011

Scrisoare de la Dumnezeu

Cand te-ai trezit in aceasta dimineata te-am observat
si am sperat ca imi vei vorbi, chiar si numai cateva cuvinte,
cerand parerea mea sau multumindu-mi
pentru un bine care ti s-a intamplat;
insa am vazut ca erai foarte ocupat pentru a gasi hainele potrivite
cu care sa te imbraci pentru a merge la serviciu.
Am continuat sa astept inca, in timp ce fugeai prin casa
pentru a te imbraca si aranja, eu stiam ca ai fi avut timp,
chiar si numai un minut a te opri si a-mi spune ”salut”.
insa erai prea ocupat
Pentru aceasta am deschis cerul pentru tine,
l-am umplut de culori pentru a vedea daca asa ma vei asculta;
insa nici de aceasta n-ai tinut seama.
Te-am observat in timp ce te indreptai spre locul de munca
si te-am asteptat rabdator toata ziua.
Cu toate lucrurile pe care le aveai de facut,
presupun ca tu ai fost prea ocupat pentru a-mi spune ceva.
Cand te-ai intors acasa am vazut oboseala ta,
si m-am gandit sa te ud putin
pentru ca apa sa-ti indeparteze stresul.
Ma gandeam sa-ti fac o placere asa tu puteai sa te gandesti la mine,
dar te-ai infuriat si ai ofensat numele meu,
eu doream mult ca tu sa-mi vorbesti,
era mult timp de cand nu mi-ai vorbit.
Dupa aceea ai deschis televizorul, eu am asteptat cu rabdare,
in timp ce priveai la televizor ai cinat,
insa ai uitat din nou sa vorbesti cu mine,
nu mi-ai adresat nici un cuvant.
Am vazut ca erai obosit si am inteles dorinta ta de silentiu
si asa am intunecat splendoarea cerului, am aprins o candela;
cu adevarat era foarte frumos, dar tu nu erai interesat a o vedea.
in momentul in care te-ai culcat cred ca ai fost distrus.
Dupa ce ai zis noapte buna familiei tale
ai cazut pe pat si imediat ai adormit.
Am insotit somnul tau cu o muzica,
animalele mele nocturne s-au luminat, dar nu era important,
poate tu nici nu-ti dai seama ca eu sunt mereu aici pentru tine.
Am mai multa rabdare decat iti poti imagina.
Mi-ar placea insa sa te invat sa ai rabdare cu altii,
Te iubesc mult de aceea astept in fiecare zi o rugaciune.
Sa stii ca peisajul pe care il fac e numai pentru tine.
Bine, te trezesti din nou eu sunt inca odata aici si astept
Fara nimic altceva decat iubirea mea pentru tine,
sperand ca astazi tu vei putea sa-mi dedici putin timp.
O zi buna…
(Tatal tau: Dumnezeu)

miercuri, 23 noiembrie 2011

Scrisoare catre jumatatea mea

Zgomotul pasilor mei pe soseaua umeda, inima batandu-mi mai tare si vantul care imi mangaie fata ca atingerea unor aripi de inger. Si brusc ma opresc si privesc in urma mea. Ma uit si nu vad nimic, decat lumini difuze, oameni rasleti si strada de-abia atinsa de picaturile de ploaie. Incerc sa ma rup de tot ce simt, dar nu pot pentru ca inevitabil gandul imi fuge la tine. La cea pe care o caut cu disperare si pe care nu am gasit-o inca.Continui sa merg spre casa cu aceeasi neliniste in suflet, si ma gandesc daca vreodata te voi intalni.

Mi-e atat de frica de faptul ca intr-o zi s-ar putea sa o iau la stanga in loc de dreapta, s-ar putea sa plec de acasa cu cinci minute mai devreme sau mai tarziu si astfel nu ne vom mai intalni….sau pur si simplu ca intr-o zi vom trece unul pe langa celalalt fara sa ne privim. Dar oare daca ne-am privi ne-am recunoaste?

Am avea curajul sa ne ascultam din nou sufletele sau ne-am conforma acestei lumi rigide si reci crezand ca totul e o intamplare, o senzatie trecatoare? Ma doare fiecare clipa in care nu esti cu mine, si desi te simt ma intreb cum esti acum? Ma intreb daca si tu inchizi ochii noaptea si lasi vantul sa-ti mangaie fata gandind ca sunt eu.

Ma intreb daca uneori, poate inconstient, mergi pe straga si ma cauti cu privirea printre atatea figure… De multe ori ma rog in soapta pentru ca tu sa fi ramas acelasi, ma rog ca Cerul sa ne permita sa ne intalnim din nou, ma rog sa nu fi poposit prea departe de mine si ma rog ca drumul spre tine sa nu fie prea de lung si greu. Cand va fi sa ne regasim va trebui sa te iau in brate si sa iti cer iertare. Ti-am gresit atat de mult, dar am facut-o doar din setea nebuna de a te afla.

Sa ma ierti ca ti-am cautat sarutarile si dragostea la altele si uneori am crezut ca te-am gasit, sa ma ierti ca mi-am irosit lacrimile pe altii, desi simteam ca tu nu ai venit. Sa ma ierti ca te-am lasat singura atunci cand aveai nevoie de o alinare, si sa ma ierti ca nu am fost langa tine ca sa-ti sterg tristetea din suflet…

Promit ca atunci cand te voi intalni sa iti daruiesc iubirea mea neconditionata, sa-mi deschid sufletul asa cum nu am facut cu nimeni, si sa nu ma folosesc de nici o arma ascunsa pentru a te cuceri….pentru ca in definitiv totul se rezuma in a ne privi in ochi, nu-i asa?

Promit sa mi te daruiesc fara niciun fel de joc stupid, ci doar cu candoarea unui falfait de aripi in primul lor zbor. Te voi cauta neincetat si te voi gasi…si daca nu va fi asa sper ca niciodata sa nu citesti scrisoarea asta.Iar atunci cand vei inchide ochii pentru o adiere de iubire sa ai impresia ca altcineva ti-o daruieste…si daca totusi vei simti un gol, sa te gandesti ca e doar o viata de singuratate , adica doar un strop in imensitatea iubirii noastre .Si chiar de-ar fi un strop, chiar de-ar fi o unda, sau un ocean de solitudine eu tot nu voi renunta …Iarta-ma ca nu te-am gasit inca , dar intr-o zi te voi privi in ochi si voi stii ca doar tu esti cea careia trebuie sa ii soptesc: TE IUBESC!

Un copil de 10 ani stătea în faţa unei vitrine a unui magazin de pantofi pe stradă

, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig. O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:
- Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta?
- Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.
Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil. Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters. Atunci vânzătorul sosi cu sosetele. Doamna îi puse o pereche copilului şi îi cumpără o pereche de pantofi. Restul de şosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap şi i-a zis:
- Nu e nicio îndoială că acum te simţi mai bine micuţule!
Când ea se întoarse ca să plece, copilul o prinse de mână şi, privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:
- Dumneavoastră sunteţi soţia lui Dumnezeu?

Profesoara Debbie Moon...

 ...studia cu grupul ei din clasa întâi un tablou cu o familie. În tablou era un copil, care avea părul de altă culoare decât restul membrilor familiei. Unul din copiii din grup sugeră că acel copil din tablou era adoptat.
Atunci, o fetiţă din grup spuse:
- Eu ştiu totul despre adopţii pentru că eu sunt adoptată.
- Ce înseamnă să fii adoptat? întrebă un alt copil.
- Înseamnă că tu creşti în inima mamei tale, în loc să creşti în burta ei, a spus fetiţa.

Un copil de 4 anişori

stătea în vecini de un bătrân a cărui soţie murise de curând. Copilul, văzând bătrânul plângând în curtea casei, s-a apropiat şi s-a aşezat la pieptul lui. Când mama lui l-a întrebat ce a făcut la vecin, copilul a răspuns:
- Nimic, l-am ajutat numai să plângă.

Nu se poate gândi decât orizontal.

 Este aproape imposibil să concepi eternitatea în poziţia verticală. Animalul se va fi ridicat la rangul de om în momentul trecerii de la orizontal la vertical, dar conştiinţa nu s-a născut decât în clipele de libertate şi de lene, orizontale prin excelenţă.

marți, 22 noiembrie 2011

A iubi inseamna a trai viata celuilalt.

Este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil. Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna.
Toate acestea si multe altele apara atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra.
A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.
Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practci ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina.
Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti. Multi imi spun: "L-am iubit din toata inima, iar el nu mi-a raspuns niciodata iubirii". Dar daca l-ai iubit cu adevarat, de ce suferi ca el nu te-a iubit? Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar absolut niciodata, NIMIC in schimb. Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea adevarat.
Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa.
Iubirea inseamna daruirre totala, inseamna uitare de sine. Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri,. abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de SINE.
Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire. Este altceva ce seamna cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate.
Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba din potriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit. N-o mai intalnim nici in filme (nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii.
"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insutui", dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?
Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.
Multi sunt de acord ca iubirea adevarata e minunata si ma intreaba cum sa ajunga la ea. Ea este deja in voi, nu exista nici o reteta magica a iubirii pure. Daruirea de sine, sacrificiul total, rugaciunea si Gratia Divina te vor conduce cu siguranta acolo unde doresti, dar trebuie sa doresti asta din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau.

vineri, 11 noiembrie 2011

                      Tu n-ai vazut niciodata ingeri,pentru ca ingerii vin numai dupa ce adorm copiii si pleaca atunci cand copiii incep sa-si deschida ochii.Nu s-au dezlipit bine genele si ingerii au si zburat.Fiecare copil are un inger al lui care-i poarta de grija cand Mama doarme,obosita.Dar si Mama doarme iepureste si ingerul sta bine de paza.Daca n-ar fi ingeri,copiii ar uita sa se mai scoale si nici nu ar visa frumos.Ingerii,noaptea,ca sa nu li se urasca,se joaca in somn cu fetitele si cu baietii,ii descanta,ii farmeca si-i fac sa vada-n cer,in lumea povestilor frumoase.Caci si in somn li s-ar ura copiilor,daca nu ar fi ingerii sa li se arate.Cand vine noaptea,coboara din cer intai stolurile,ca porumbeii,si dupa ei se arata si Dumnezeu,care se fereste atat de lumina soarelui,cat si de a ferestrelor,unde lucreaza omul cu condeiul pe hartie.Cand trece Dumnezeu pe la spatele lui,zambeste, si omul  se simte mai insufletit de dogoarea racoroasa,nestiuta,a trecerii lui Dumnezeu pe langa zid si fereastra.                                                                                                                                  Cum crezi tu ca s-ar deschide florile  si ar face bucatele spic,daca n-ar veni in fiecare noapte ingerii si Dumnezeu sa ajute munca oamenilor de peste zi?Ingerii vin,dezmiarda copiii si ies binisor in camp si in gradini,ca sa sufle-n flori si sa le deschida.In florile de mac,se gasesc de multe ori cateva albine,care n-au avut timp sa se intoarca la prisaca.Le iau adormite,fara sa stie,ca si copiii,si le duc la stupii lor pe intuneric.Ca sa vada,ingerilor le este de ajuns sticlirea scanteierilor din stele.Stii cate stele sunt pe cer?cate si ingeri.Stelele arata fiecarui inger locul unde trebuie sa se intoarca,dupa ce a ispravit.Daca n-ar fi semnul lor,ingerii s-ar incurca s-ar incurca prin intuneric si i-ar prinde lumina zilei pe pamant,si ar fi foarte rau,caci ar muri toti de sfarseala si ar ramane copiii fara de ingeri si n-ar mai fi cine sa mai trezeasca florile albastre.Cine ar numara atunci bataile de inima ale copiilor?Si cine ar framanta atatea boabe de struguri si le-ar pune in ciorchini,pentru copii?Un inger face cate patru,cinci boabe pe noapte,si,fara ingeri,podgoriile s-ar salbatici.                                                                                                                                                                                                                                             Mai rau e o singura data,atunci cand,prea osteniti,ingerii se culca pe pat cu copiii si adorm langa ei.Ce se intampla e greu de spus,dar asa se face ca moare un copil.Ingerul uita sa-i numere inima si sa-si dea din aripi adierea de noapte,care-l tin viu pana ce pruncul se desteapta.Scapa si adoarme pe inima lui mica si sperioasa,ca pe o randunica,si o striveste.E pedeapsa ingerului sa moara,-si moare si copilul,care nu poate trai fara inger.Si tot atunci moare din fiecare cate una,din toate florile de pe lume:un margaritar,o tufanica,o garoafa,o lalea si un ochi cu pleoapele albe,de musetel...

marți, 8 noiembrie 2011

        De ce ma cauti in lume cand simti ca sunt...in tine?De ce ma cauti departe cand simti ca sunt in tine,cu tine dinainte de a te naste?Spune-mi daca as plange cu lacrimile tale m-ai crede ca ...traiesc in tine,prin tine?Daca as rade cu rasul tau m-ai crede ca te iubesc mai dinainte de-a te fi nascut... si daca as zambi cu zambetul tau m-ai crede ca sunt... chiar aici!Pune mana,curaj!!!Privind spre mine,fata frumoasa...nu-i asa ca ai sentimentul ca ma stii de-o viata?Ca si cum nu as veni din lumea rece si intunecata...ci din tine,din inima ta!Vrei sa ma simti?Sunt acolo,in inima ta!Pune mana...sub sanul tau stang este un iepuras speriat care se zbate mereu..sa iasa!Ma simti...acum?

luni, 7 noiembrie 2011





Ce frumos ploua in suflet!...


     E toamna afara...e o toamna atat de linistita, dar parca un frig atat de puternic a invaluit totul.Frunzele deja si-au luat zborul,peisajul este unul lipsit de culoare,totul e atat de gri...


E toamna peste tot!M-am convins cand am vrut sa te iau in brate si nu erai, m-am convins cand ti-am cautat  bratele si nu le-am gasit. Atat de frumoasa e dragostea, dar cand vine toamna apune.Oare asa e?


De ce ma lasi sa te caut atat?O data cu frigul ai ales sa-mi lasi gol sufletul, sa-l iei si sa fugi...Cu fiecare frunza ce a cazut te-am simtit atat de departe....Acu` ca s-a dus si ultima frunza, nu te mai vad...


Mi-a ramas imbratisarea calda de vara...mi-a ramas privirea ta atat de calda...Tu, fiinta diafana, te astept ...





Mi-e pustiu sufletul, mi-e pustie mana, a prins o culoare albastra...cred ca vine iarna.


Las stropii de ploaie sa curga usor pe tample,sa-mi acopere ochii,sa-mi spele trupul, sa`mi cuprinda mainile...Sunetul ploii ma linisteste atat de mult...inchid ochii...si simt picuri de dragoste.....esti tu?ai venit acum, toamna?Te`ai intors?
Eu vad ca esti departe, si poate n'ai sa vii...
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe - si poate n'ai sa vii...
... Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti -
Si poate nici odata aevea n'ai sa fii...
Dar eu visez - si visul aripile-si întinde,
Dar eu visez - si visul din nou mai mult s'aprinde,
- Chiar daca vei ramâne un dor neîmplinit,
Tu, care nu esti astazi, si poate n'ai sa fii
Ori esti, - dar prea departe, si pururi n'ai sa vii.

duminică, 6 noiembrie 2011

Dacă sunt oameni fericiţi pe acest pământ, pentru ce nu urlă, pentru ce nu apar în stradă ca să-şi strige bucuria în ţipete nebune şi neîncetate? De unde atâta discreţie şi atâta rezervă? Dacă aş avea conştiinţa unei bucurii continue, a unei exaltate dispoziţii interne înspre plăcere, şi dacă aş simţi o irezistibilă înclinare înspre seninătate, n-aş putea trăi numai în mine acele momente, ci le-aş împărtăşi într-un elan fără margini tuturora, m-aş risipi de bucurie în văzul celorlalţi, mi-aş consuma toată energia pentru a face comunicabilă starea mea de fericire, preaplinul meu încântător şi debordant. N-aş regreta dacă după o astfel de risipire vocea ar răguşi, ochii ar orbi şi mersul s-ar împletici, n-aş regreta dacă funcţiile şi posibilităţile organelor s-ar epuiza şi focul din mine şi-ar încetini pâlpâirile. Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată. Sau oamenii cu adevărat fericiţi n-au conştiinţa fericirii lor?
Ruptura de fiinţă te face bolnav de tine însuţi, încât este destul să pronunţi cuvinte ca: uitare, nefericire, despărţire, pentru a te dizolva într-un fior mortal. Şi atunci, ca să trăieşti, rişti imposibilul: accepţi viaţa.

Poate că mă visează cineva

Poate că mă visează cineva -
De aceea gesturile
Îmi sunt atât de moi
Şi de neterminate,
Cu scopul uitat
La jumătatea mişcării,
Grotesc,
De aceea contururile mi se şterg
Secundă cu secundă
Şi faptele mi se topesc…
Şi poate cel ce mă visează
E smuls din când în când
Din somn,
Trezit,
Purtat cu sila-n viaţa lui
Adevărată,
De aceea mă-ntunec
Suspendată uneori
Ca de-un fir care se topeşte de nea,
Fără să ştiu
Dacă va mai adormi vreodată
Ca să mi se mai întâmple  Ceva.
   Ana Blandiana

sâmbătă, 5 noiembrie 2011

Langa inima imi stai,
Cum stateai candva in rai,
Domnul fara sa m-astept
M-a ochit cu tine-n piept
Si de-atunci in piept te simt
Ca pe-un glonte de argint,
Iadul despartind de rai,
Langa inima imi stai!
Sa te scot din viata mea
Doctori mari am cautat,
Insa toti au renuntat,
Ca de inima erai
Prea aproape si mi-au spus
Domnul te-ar putea salva
Domnul insa nu voia!

Dar cand e frig si e tirziu,
Cu tine-s fericit sa fiu
Si-n noaptea lumii sa te-alint
Iubito, glone de argint!

Langa inima imi stai
Ca intr-un jilt de catifea
Sa te uit am vrut candva
Insa de tristetea ta
Inima s-a-ntunecat,
Ca un vechi pierdut regat
Si-am inteles ca nu e dat
Sa impartim aceeasi stea.

Dar cand e frig si e pustiu,
Cu tine-s fericit sa fiu
Si-n noaptea lumii sa te-alint
Iubito, glonte de argint!

Langa inima imi stai...
Si sunt vazut ades ducand
Doua umbre pe pamant,
Una este umbra mea,
Alta este umbra ta,
Subtire umbra stralucind
De glonte dulce de argïnt.


Sunt ostenit de lene, de somn, de contemplare,
De viaţă, de iubire, de vis. Sunt ostenit.
Prin parcul meu de vise imens şi veştejit,
Tu ai trecut ca toamna atotveştejitoare.

De viaţă, de iubire, de vis, sunt ostenit.
În heleşteul verde, cu apele murdare,
Vezi pîlcurile repezi de păsări călătoare,
Trecînd, ca umbra spaimei, c-un strigăt prelungit.

Prin parcul meu de vise imens şi veştejit,
Nu mai zăreşti bazine ce înfloresc, bizare,
Ca stînjenei de sticlă, sub scânteieri lunare,
Trezite ca-n poveste de mersul tău vrăjit.

Tu ai trecut ca toamna atotveştejitoare.
Şi-n nopţile cu brumă văd chipul tău iubit,
Alunecînd – ca luna – de veghe-ngălbenit,
Prin noaptea fără viaţă şi fără de hotare.

Sunt ostenit de lene, de somn, de contemplare.

În urma ta... pe uliţi vechi... mă strecuram...
Plecau cocori... în zări de fum... se întomna...
Păşeam încet... păşeam sfios... în urma ta...
Când ai intrat... să mi te-arăţi... zâmbind la geam…

Treceau drumeţi... treceau grăbiţi... era târziu...
Iar prin ogrăzi... ţipau stejari... sub ferestrău...
Eu am rămas... înmărmurit... sub geamul tău...
S-a-ntunecat... şi s-a făcut... pustiu... pustiu...

Pe urmă lună... frunze moarte... surd tumult...
Şi chipul tău... în discul ei... s-a oglindit...
Mi-ai aruncat... un trandafir... îngălbenit...
Atât a fost... atâta tot... demult... demult...

vineri, 4 noiembrie 2011

Sunt cea din urmă născută floare a toamnei.
Am fost legănat în leagănul verii,
am stat de strajă cînd dă să muşte vîntul din nord,
îmi arde în roşu obrazul,
odinioară alb.
Sunt ultima floare de toamnă.
Sunt cel mai tînăr copil al primăverii-ngropate.
Să mori cea din urmă – e-atît de uşor;
am văzut lacul minunat de albastru,
am simţit vara moartă răsuflînd sclipitor,
caliciul nu-mi mai poartă altă sămînţă decît a sfîrşitului.
Sunt ultima floare de toamnă.
Am văzut universul încremenit al toamnei,
am văzut lumina prietenă a doua inimi depărtate,
e atît de uşor s-o urmezi,
acum voi închide poarta cea de pe urmă.
Sunt ultima floare de toamnă.
Toamna a cazut,
Peste parcul mut.
Tainicule dor,
In zadar te alint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.


Toamna trece acum.
Invelita in fum.
Unde-i de argint
Glasul ei sonor?
Trandafirii mor.
Visurile mint.


Toamna mi te ia,
Vis stingher, cu ea.
Lacrima de dor
Strop de margarint.
Trandafirii mor.
Visurile mint.

marți, 1 noiembrie 2011

Nu spun că a fost un noroc
că te-am născut.
Spun numai că a fost o minune.
Caută să nu mori iubita mea,
Încearcă să nu mori dacă poţi.
Mie mi s-a dus viaţa,
ţie ţi s-a dus norocul.
Nu spun decât atâta,
că noi doi am trăit
pe globul pământesc.