duminică, 15 ianuarie 2012

Stand aici prapadit si ranit
La acest pian vechi
Incercand sa capturez momentul...
Dimineata nu stiu...
Pentru ca o sticla de Vodka
Inca exista in capul meu
Si cativa barbati blonzi imi dau cosmaruri
Cred ca ea este inca in patul meu
Cu toate ca inca visez la filme
Acestea nu`mi vor face nimic cand voi fi mort...

Cu un blindat intai ma trezesc si..
Sarutul frantuzesc de dimineata...
In timp ce ...
Inca bate in capul meu
In timp ce vorbim..
Despre toate lucrurile pe care le-am crezut
Despre dragoste si adevar si..
Ce insemni pentru mine
Si adevarul e iubito, esti tot de ceea ce am nevoie

Vreau sa te intind pe un PAT CU TRANDAFIRI
Pentru diseara, dorm pe un pat, pe unghii
Vreau sa fiu doar la fel de aproape..
Asa cum este Holy Ghost...
Si sa te intind pe un PAT CU TRANDAFIRI

Pai... sunt asa de departe
Fiecare pas pe care il fac e drumul spre casa mea
Rascumpararea unui rege in monede de 10 centi o dau in fiecare noapte
Doar sa vad prin acest payphone
Inca fug prin timp
Sau este greu sa ajung pana la sfarsit
Pana ce pasarile de pe sarma ma vor aduce inapoi la tine
Doar imi voi inchide ochii si voi sopti...
Bebelus orb.. dragostea e adevarata

Vreau sa te intind pe un PAT CU TRANDAFIRI
Pentru diseara, dorm pe un pat, pe unghii
Vreau sa fiu doar la fel de aproape..
Asa cum este Holy Ghost...
Si sa te intind pe un PAT CU TRANDAFIRI

La tejgheaua hotelului dupa betie whisky-ul devine sec
Barmanul necinstit este dojenit
Iar ea s-a uitat la mine...
Din rasputeri am zis da...
Dar am ras asa de tare.. cred ca am murit

Cand iti inchizi ochii
Stiu, ma voi gandi la tine
In timp ce patroana ma cheama
Sa stau in centrul atentiei ..din nou...
Diseara nu voi fi singur...
Dar tu stii ca asta..
Nu inseamna ca nu sunt singur
Nu am nimic de dovedit...
Pentru aceasta as muri aparand-o

Vreau sa te intind pe un PAT CU TRANDAFIRI
Pentru diseara, dorm pe un pat, pe unghii
Vreau sa fiu doar la fel de aproape..
Asa cum este Holy Ghost...
Si sa te intïnd pe un PAT CU TRANDAFIRI
Pentru că te iubesc...............Dacă aş îngenunchea şi te-aş implora
Dacă aş traversa o mie de oceane numai pentru a fi cu tine
M-ai dezamăgi vreodată?
Dacă aş escalada cel mai înalt munte numai pentru a te ţine strâns
Dacă aş spune că te voi iubi în fiecare noapte
M-ai dezamăgi vreodată?
Îmi pare rău dacă sună puţin cam trist
Dar sunt îngrijorat
Atât de îngrijorat că mă vei dezamăgi
Pentru că te iubesc, te iubesc, nu mă dezamăgi.
Dacă aş traversa înot cel mai lung fluviu doar pentru a-ţi rosti numele
Dacă ţi-aş spune că ceea ce simt pentru tine nu se va schimba niciodată
Ţi-ai face de cap?
Îmi pare rău dacă sună puţin cam trist, dar sunt îngrijorat
Atât de îngrijorat că mă vei dezamăgi
Pentru că te iubesc, te iubesc, te iubesc.
Îmi pare rău dacă sună puţin cam ciudat, dar sunt îngrijorat
Atât de îngrijorat că mă vei dezamăgi
Pentru că te iubesc, te iubesc.
O, te iubesc, te iubesc, te iubesc.
Sufletul este o scânteie divină
ce şi-a uitat aripile în inima
Creatorului,
...rămânând cu două răni adânci
ce sângerează lumină.Tu, senine inocent!
evantai candid al cerului
Afundă-ţi azuriul în ochii mei -
striviţi de suferinţe!
Imploră-mi irisul
să evadeze din templele
plânsetului.Suntem
praf de stele
ars de lumini siderale,
de sunete celeste
şi nemărginiri.
M-am trezit şi am găsit mesajul tău o dată cu dimineaţa.
Nu ştiu ce-mi aduce, pentru că încă nu am învăţat să citesc.
Voi lăsa savantul neştiitor al cărţilor sale şi n-am să-l întreb:
ştiu eu dacă ar putea el să-l înţeleagă?

Mi-am atins fruntea cu scrisoarea ta, am apăsat-o pe inima mea,
iar când noaptea va veni mută şi stele se vor arăta
una câte una, am s-o deschid pe genunchii mei şi voi sta tăcut.

Frunzele murmuitoare mi-o vor citi cu glas tare;
râul grăbit mi-o va fredona şi cele şapte stele
ale cunoaşterii mi-o vor cânta în ceruri.

Nu pot găsi ceea ce caut; ceea ce aş vrea să învăţ nu înţeleg,
dar această veste pe care n-am izbutit s-o desluşesc
mi-a ridicat povara, şi gândurile mele s-au preschimbat în melodii.
Suntem
copiii universului
cuibăriţi
în pântecul planetei
albastre.

Suntem
metafora creaţiei
ce sclipeşte
în versurile
existenţei.
Fiecare gură de aer pe care o iei
Şi fiecare mişcare pe care o faci
Fiecare legătură pe care o rupi
Fiecare pas pe care îl faci
Te voi urmări

În fiecare zi
Şi fiecare cuvânt pe care îl rosteşti
Fiecare joc pe care îl joci
Fiecare noapte în care stai
Te voi urmări

O, nu îţi dai seama
Că locul tău e alături de mine?
Cum mă doare inima
Cu fiecare pas pe care îl faci

Fiecare mişcare pe care o faci
Fiecare jurământ pe care îl încalci
Fiecare zâmbet pe care îl mimezi
Fiecare drept pe care îl pretinzi
Te voi urmări

De când ai plecat sunt pierdut fără urmă
Noaptea visez, pot doar să-ţi văd chipul
Mă uit împrejur, dar pe tine nu te pot înlocui
Mi-e frig şi tânjesc după îmbrăţişarea ta
Plâng întruna, iubito, iubito, te rog!

O, nu îţi dai seama
Că locul tău e alături de mine?
Cum mă doare inima
Cu fiecare pas pe care îl faci

Fiecare mişcare pe care o faci
Fiecare jurământ pe care îl încalci
Fiecare zâmbet pe care îl mimezi
Fiecare drept pe care îl pretinzi
Te voi urmări

Fiecare mişcare pe care o faci
Fiecare jurământ pe care îl încalci
Te voi urmări

Te voi urmări
Povestea celor doi pustnici din deşertul Nitreei
(sau despre păcatul întristării)
Elena Otînjac

Se povesteşte că în pustiul Nitreei, în Egipt, trăiau doi pustnici în peşteri alăturate, dar niciodată nu şi-au vorbit. După mulţi ani de asceze, faima lor a început să crească şi să se răspîndească dincolo de maginile Egiptului. Pentru a-i testa, demonul le-a insuflat la amîndui deodată aceeaşi hotărîre. Fără a se sfătui unul cu altul, şi-au luat obiectele făcute de mîna lor, panere şi rogojini, şi au plecat la Alexandria unde le-au vîndut pe bani buni. Cu banii obţinuţi, s-au distrat cîteva zile în tavernele marelui oraş.

Pe drumul de întoarcere, unul din pustnici a fost copleşit de întristare. O disperare devorantă îi chinuia sufletul la amintirea păcatelor comise.

- O Doamne, sînt pierdut pe veci! Sînt de neiertat! Toate posturile, toate rugăciunile şi toate nevoinţele mele şi-au pierdut orice valoare. Vai mie, voi suferi în veci chinurile iadului.

Celălalt pustnic mergea fericit cîntînd psalmi.

- Ce-i cu tine? Eşti nebun? Nu te întristezi, întrebă pustnicul copleşit de remuşcări.

- De ce să mă întristez?

- Cum de ce să te întristezi? Ai... ai uitat ce am făcut la Alexandria?

- Ce am făcut la Alexandria? Slavă bunului Dumnezeu că ocroteşte asemenea oraş binecuvîntat.

- Dar noi... noi ce am făcut acolo... ai uitat?

- Ştii prea bine ce am făcut. Am vîndut panere şi rogojini, ne-am închinat sfîntului Marcu, am vizitat lăcaşurile de cult, ne-am bucurat de frumuseţile oraşului, am mers în palatul preacucernicului primar...

- Uiţi că am înnoptat la bordel, nebunule?!

- Noi?! Doamne păzeşte-ne. Seara şi noaptea ne-am petrecut-o la curtea patriarhiei.

- Ţi-ai pierdut minţile din cauza păcatelor! Dar vin... vin unde am băut?

- Vinul şi bucatele le-am primit de la patriarhie cu ocazia sărbătoririi Intrării în biserică a Maicii Domnului.

- Ce-i cu tine? Rîzi de mine? Sau după ticăloşiile de ieri diavolul s-a încuibat cu totul în tine? Nu suferi în urma păcatelor comise, nu deznădăjduieşti? Nu te întristezi?!

- Nu ştiu în cine s-a incuibat diavolul: în tine sau în mine care mă bucur de darurile lui Dumnezeu şi laud pe Creator şi Creaţia Sa.

- Ai înnebunit! Eşti un eretic, un păcătos!

Îngrozit de amintirea păcatelor sale, pustnicul copleşit de întristare se repezi la tovarăşul său de pustnicie şi îl bătu cu furie, apoi fiecare se retrase în peştera sa. Unul se tînguia zi şi noapte, celălalt îşi continuă nestingherit asceza liniştit şi împăcat cu sine, premărindu-L pe Dumnezeu prin psalmi.

Într-o dimineaţă, celui care nu-şi mai găsea liniştea din cauza întristării şi a amintirii neîncetate a păcatelor comise îi apăru în minte un gînd: „După mulţi ani de nevoinţe am dobîndit harul lui Dumnezeu. Ajunsesem renumit, făceam minuni... dar după ce am păcătuit sînt de neiertat. Sînt pierdut pe veci. Ce rost are să mai rămîn în pustiu. Degeaba m-am străduit. Toate nevoinţele mele nu mai au nici o valoare”.

Plecă la Alexandria unde se amestecă în iureşul vieţii de decădere a hoţilor şi prostituatelor. Cînd a rămas fără bani, a prădat şi a ucis. Fiind prins, a fost condamnat la moarte şi executat.

În acest timp, celălalt pustnic, îşi continuă cu aspiraţie şi seninătate asceza. După un număr de ani, a atins un înalt grad de sfinţenie devenind renumit pentru minunile sale. Înainte de a muri, trupul său părea că a înflorit, strălucind şi umplînd văzduhul cu miresme. Pe locul moaştelor sale s-a ridicat o mănăstire iar numele său a fost trecut în calendar printre ceilalţi sfinţi.

„Prin urmare, adevăr grăiesc, păcatele nu sînt o nenorocire, afară de unul, întristarea. Ei au săvîrşit împreună păcatele, dar a pierit doar unul, cel care s-a întristat” ne spune părintele Varsonofie, cel care a făcut să ajungă pînă la noi povestea celor doi pustnici din pustiul Nitreei, care trăiau în două peşteri alăturate, practicînd aceleaşi asceze...

„Este o privelişte demnă de milă aceea de a vedea cum cei ce s-au izbăvit în largul mării, se îneacă în port. Urcaţi treptele desăvîrşirii imitînd nu pe femeia lui Lot, ci pe însuşi acesta, care a mers înainte, fără a se mai uita înapoi”, ne sfătuieşte Ioan Scărarul, cel care retras într-o peşteră din Muntele Sinai, după patruzeci de ani de asceze, a reuşit să străbată una cîte una treptele scării virtuţilor pînă la realizarea desăvîrşirii.
Sunt doar ramasite din omul ce am fost sa fiu....Prea multe lacrimi amare ploua in jos,pe mine...Sunt departe de casa si singur m-am confruntat cu asta,prea mult...prea mult timp!Oh,ma simt ca un ,,nimeni,,si nu mi-a spus nimeni niciodata adevarul.Despre lupta ce va fi pentru a creste...Ma simt dezorientat,ma uit inapoi sa vad unde am gresit....Prea multa iubire te ucide,daca nu vei face ceva cu mintea ta!Sfasiat intre iubire si intre a lasa iubirea in spate.Esti condus spre dezastru pentru ca niciodata nu-ti vei gasi semnele.Prea multa iubire te ucide...de fiecare data!Sunt doar umbra omului ce-ar fi trebuit sa fiu.Si se pare ca nu exista nici o sansa de-a iesi din asta pentru mine.Am fost adus sa va aduc soare..acum tot ce am facut a fost sa va trag cu mine in jos.Cum ar fi fost daca ati fi stat voi ,,in pantofii mei,,?Nu puteti vedea ca este imposibil sa alegi?Nu exista nici un alt sens,oriunde as pleca,decat spre greseala,spre pierdere...Prea multa iubire te ucide,sunt mai sigur decat tot,orice altceva...Se va scurge din tine puterea,te va face sa strigi de durere,iar durerea te va face sa innebunesti...Iar tu esti victima propriei crime...Prea multa iubire te ucide...de fiecare data!......Da!!!Prea multa iubire te ucide,viata se va face toata o minciuna...Da!!!Prea multa iubire te ucide...si de nu vrei sa intelegi de ce....toata viata ti-ai vandut sufletul tau!!Dar aici iti vei aduce mereu sufletul tau!Prea multa iubire te ucide in sfarsit!....SI...SFARSIT!!!
Prietenie înseamnă să fii alături de prieteni nu când au dreptate, ci când greşesc.Prietenia este cel mai de preţ bun al omului. Fără prietenie nu e dragoste, fără dragoste nu e prietenie.Prietenie. O ambarcaţiune suficient de mare pentru a duce doi când este vreme bună, dar numai unul când este vreme rea.Prietenia este firul de aur care leagă inima întregii lumi.Prietenia este încercarea prin care se măsoară un om.Prietenul este răspunsul dat nevoilor noastre.Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri; o inimă în două suflete.
Privirea-ţi întrebătoare e plină de-ntuneric. Ar vrea să cunoască gândul ce mă frământă – ca şi luna, adâncul apelor. Am desfăşurat înaintea ochilor tăi, de la o zi la alta, toată viaţa mea. Nimic n-am ascuns şi nimic n-am reţinut privirilor tale, şi iată de ce tu nu mă cunoşti.

De viaţa-mi ar fi o gemă, aş frânge-o în mii de bucăţi şi, strângându-le într-un şirag, le-aş atârna gâtului tău. De n-ar fi decât o floare gingaşă şi plină de viaţă, aş smulge-o de pe tulpina ei s-o anin părului tău. Dar ea, ea nu-i decât inimă, draga mea. Cunoaşte careva marginile ei? Marginile ei necunoscute sunt şi ţie, şi totuşi stăpâna acestei împărăţii eşti! De n-ar fi decât o clipă de plăcere, ai vedea-o înflorind într-un surâs de fericire şi pe dată ai înţelege-o. Şi dacă n-ar fi decât chin, s-ar topi în mii de lacrimi cristaline, reflectând fără de şoaptă taina ei. Dar ea... e dragoste, iubita mea! Plăcerea şi chinul ei sunt neţărmurite. Dorinţele şi fericirile sunt veşnice. Şi aşa de aproape e de tine – ca însăşi viaţa ta. Dar niciodată n-o vei cunoaşte în toată a ei putere.
Un tâmplar pe care l-am angajat să mă ajute la reparaţia unui grajd vechi tocmai termină prima zi de muncă grea. Fierăstrăul electric s-a stricat şi l-a făcut să piardă o oră de muncă, după care camionul lui vechi nu a mai vrut să pornească.

I-am propus să-l conduc acasă şi pe drum a fost foarte tăcut. Dar, de îndată ce-am ajuns, mă invită să-i cunosc familia. Când ne îndreptam către uşă, a privit pentru un moment un mic copăcel din faţa casei, atingându-i vârfurile ramurilor cu ambele mâini.

Când s-a deschis uşa, s-a petrecut o transformare uimitoare. Faţa lui morocănoasă era plină de zâmbete. Şi-a îmbrăţişat copiii şi şi-a sărutat soţia. După aceea m-a acompania la maşină.

Când am trecut pe lângă copăcel, din curiozitate, l-am întrebat de ce a atins ramurile înainte de a intra în casă. "Oh, este copacul meu de probleme", răspunse.

“Ştiu că nu pot evita problemele la muncă, dar un lucru e sigur: problemele nu sunt pentru acasă, nu trebuie să o preocupe pe soţia mea şi nici pe copii. Aşa că pur şi simplu le atârn în copac în fiecare seară când ajung acasă şi le reiau dimineaţa când plec iar la muncă.”

“Ce e interesant”, spuse surâzând, “că dimineaţa nu mai sunt atât de multe cum îmi amintesc că am lăsat în copac cu o seară mai înainte.”
Putini barbati inteleg...ca femeile nu fac niciodata SEX ci DRAGOSTE.Pentru ea dragostea e totul...Ma intreba cineva de ce e atat de greu sa convingi o femeie sa faca dragoste cu tine...Nu este greu...ci totul e sa o faci sa simta ca e DRAGOSTE si nu SEX!Oricate ne-am imagina noi barbatii,nici unei femei nu-i place,ma scuzati,sa fie transformata intr-un animal,sa fie...regulata!Fa-o sa simta ca o iubesti.si,ai sa vezi...isi va descheia singura...nasturii de la bluza.Va fi fericita sa faca asta.......... O femeie iubită,intrând pentru prima oară în odaia unui bărbat, e un miracol de împrimăvărare. Dar câte femei n-au intrat în odaia unui bărbat şi câte nu vor mai intra! Prea multe buchete de flori au fost în odaia bărbatului culoarea de întâmpinare şi gestul ei. De prea multe ori inima a bătut în preajma sosirii, pe când ochii priveau pe fereastră şi pasul neliniştit alerga. De prea multe ori prezenţa prelungită a acelei femei a fost simbolul umilitor al saţului trupesc. Şi-ncetul cu încetul, femeia iubită nu mai intră în odaia bărbatului, ci numai în patul său.................
Queen - 'Bohemian Rhapsody' Să fie asta adevărata viaţă?
Să fie doar o iluzie?
Prins într-o alunecare de teren,
Fără nici o scăpare din realitate.

Deschide ochii,
Uită-te spre cer şi vezi.
Sunt doar un băiat sărac,
N-am nevoie de mila nimănui.
Pentru că sunt ce-am avut şi ce-am pierdut,
Când mai vesel, când mai trist.
După cum bate vântul
Pentru mine nu prea contează, nu prea contează.

Mamă, tocmai am ucis un om.
I-am pus pistolul la tâmplă,
Am apăsat pe trăgaci, acum e mort.
Mamă, viaţa abia a început.
Dar eu, n-am avut ce face şi am stricat totul.
Mama, ooo…
Nu-m vrut să te fac să plângi.
Dacă nu mă întorc până mâine la ora asta
Trăieşte-ţi viaţa, trăieşte-ţi viaţa ca şi când
nimic nu ar conta cu adevărat.

Prea târziu, mi-a sosit timpul.
Îmi dă fiori pe şira spinării,
Trupul mă doare tot timpul.
La revedere la toată lumea,
Trebuie să plec.
Trebuie să vă părăsesc şi să privesc adevărul în ochi.
Mamă, ooooooo… [după cum bate vântul]
Nu vreau să mor,
Uneori îmi doresc să nu mă fi născut deloc.

Văd o mică siluetă de bărbat.
Scaramouch, Scaramouch, vrei să dansezi fandango?
Tunete şi fulgere, mă înspăimântă foarte, foarte tare.
[Galileo] Galileo [Galileo] Galileo, Galileo Figaro.
Magnifico-o-o-o-o…

Sunt doar un băiat sărac nimeni nu mă iubeşte.
E doar un băiat sărac dintr-o familie săracă.
Scutiţi-i viaţa de această monstruozitate.

Ce-am avut şi ce-am pierdut, mă lăsaţi să plec?
Bismillah! Nu, nu te vom lăsa să pleci.
Lăsa-ţi-l să plece.
Bismillah! Nu te vom lăsa să pleci.
Lăsa-ţi-l să plece.
Bismillah! Nu vom lăsa să pleci.
Lăsa-ţi-mă să plec.
[Nu te vom lăsa să pleci.]
Lăsa-ţi-mă să plec.
[Nu te vom lăsa să pleci.]
[Niciodată, niciodată, niciodată, niciodată]
Lăsa-ţi-mă să plec, plec, plec, plec…
Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu…
[O mama mia, mama mia]
Mama mia, lăsa-ţi-mă să plec.
Belzebut mi l-a sortit pe diavol, pe diavol, pe
diavol!

Deci, crezi că poţi să dai cu pietre în mine şi să mă scuipi în ochi.
Deci, crezi că poţi să mă iubeşti şi să mă laşi să mor.
O, iubito, nu poţi să-mi faci aşa ceva, iubito.
Trebuie să plec neapărat, neapărat trebuie să plec imediat de aici.

[Ooo da, ooo da]

Nimic nu contează cu adevărat,
Oricine poate vedea.
Nimic nu contează cu adevărat.
Nimic nu contează cu adevărat pentru mine.

După cum bate vântul…
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe -
Doarme si hangiul,
Strazile-s desarte,
Singur, singur, singur...

Ploua, ploua, ploua,
Vreme de betie -
Si s-asculti pustiul,
Ce melancolie!
Ploua, ploua, ploua...

Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine -
Si de-atâta vreme
Nu stie de mine
Nimeni, nimeni, nimeni...

Tremur, tremur, tremur...
Orice ironie
Va ramâne voua -
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur...

Vesnic, vesnic, vesnic,
Rataciri de-acuma
N-or sa ma mai cheme -
Peste vise bruma,
Vesnic, vesnic, vesnic...

Singur, singur, singur,
Vreme de betie -
I-auzi cum mai ploua,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur...
Richard Marx - Aici aşteptându-te Oceanele se separă zi după zi
Iar eu încet devin un dement
Îţi aud vocea la telefon
Dar asta sporeşte durerea

Dacă te văd aproape niciodată
Cum putem spune pentru totdeauna

Oriunde mergi
Orice faci
Eu o sa fiu aici aşteptându-te
Orice îmi stă în putinţă
Sau cum inima se sfărâmă
Eu o să fiu aici asteptându-te

Am admis, tot timpul
Căci am crezut că va fi pentru totdeauna
Aud răsete, gust lacrimile
Da acumrnu te pot auzi pe tine

Oh, nu îţi dai seama , iubito
Că m-ai innebunit



Mă întreb cum o să supravieţuiască
Această idilă
Dar la urma urmei dacă sunt cu tine
O să-mi asum riscul

Oh, nu îţi dai seama , iubito
Că m-ai innebunit

Oriunde mergi
Orice faci
Eu o sa fiu aici aşteptându-te
Orice îmi stă în putinţă
Sau cum inima se sfărâmă
Eu o să fiu aici aşteptându-te
<object width="560" height="315"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/ZoEwR9_Sy_M?hl=ro_RO&amp;version=3"></param><param name="allowFullScreen" value="true"></param><param name="allowscriptaccess" value="always"></param><embed src="http://www.youtube.com/v/ZoEwR9_Sy_M?hl=ro_RO&amp;version=3" type="application/x-shockwave-flash" width="560" height="315" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true"></embed></object>O, iubirea mea, draga mea
Am flaminzit pentru atingerea ta intr-un lung
si singuratic timp, si timpul trece atat de incet
si timpul poate face atat de multe.
Esti inca a mea ?


Am nevoie de iubirea ta
Am nevoie de iubirea ta
Dumnezeu sa dea viteza iubirii tale pentru mine


Riuri singuratice curg catre mare , catre mare
catre bratele deschise ale marii
Riuri singuratice ofteaza, asteapta-ma
asteapta-ma
voi veni acasa , asteapta-ma


O, iubirea mea, draga mea
Am flaminzit pentru atingerea ta intr-un lung
si singuratic timp, si timpul trece atat de incet
si timpul poate face atat de multe.
Esti inca a mea ?


Am nevoie de iubirea ta
Am nevoie de iubirea ta
Dumnezeu sa dea viteza iubirii tale pentru mine
Roz, e noua mea obsesie
Da
Roz, nu e nici macar o intrebare
Roz, pe buzele amantului tau,
Pentru ca, roz e dragostea pe care o descoperi
Roz la fel ca cireasa ta
Roz pentru ca esti prea mult
Roz este culoarea pasiunii
Pentru ca azi merge cu moda

Roz, a fost dragoste la prima vedere
Roz cand sting lumina
Si roz ma ridica ca o cometa
Si cred ca totul va iesi bine
Nu conteaza ce vom face asta seara
Tu poti fi flamingo-ul meu
Pentru ca roz este un nou tip
Roz ca o umbrela deco
E tipul dar niciodata nu i-ai spus lui
Da

Roz. a fost dragoste la prima vedere
Roz cand sting lumina
Si roz ma ridica ca o cometa
Si cred ca totul va iesi bine
Nu conteaza ce vom face asta seara

Vreau sa fiu amantul tau
Vreau sa te infasor in guma
Roz la fel ca savanele in care ne intindem
Roz este creionul meu preferat
Da

Roz, a fost dragoste la prima vedere
Roz, cand sting lumina
Roz, este ca si rosul dar nu indeajuns
Si cred ca totul va iesi bïne
Nu conteaza ce vom face asta seara
Aşa cum se întîmplă în iubire, aşa e şi cu divinul: separaţi la suprafaţă, însă în adîncuri cei doi devin unul.

Şi povesteşte o istorioară, cum că la un calugar vine un om care îi cere să îi arate calea către divin, să îi spună cum să ajungă la Dumnezeu.

Calugarul îl întreabă mai întîi dacă a iubit vreodată, însă omul nu era interesat de aceasta: era celibatar, evita femeile, închidea ochii să nu le vadă.

Însă calugarul a insistat ca el să găsească în trecutul său o licărire de iubire în inimă, chiar şi una mică. Omului i se părea că îi vorbeşte de lucruri lumeşti, pe cînd el venise să înveţe cum să se roage, venise să fie îndrumat spre divin.

Calugarul s-a întristat atunci auzind acestea şi îi spuse că nu îl poate ajuta. Dacă nu a trăit experienţa iubirii, nu are cum să aibă experienţa rugăciunii. Îl trimise aşadar mai întîi în lume, să iubească, să se îmbogăţească prin iubire şi abia apoi să se întoarcă la el. Pentru că numai cel care iubeşte poate să înţeleagă ce e rugăciunea. Dacă nu cunoşti prin experienţă ceva logic, nu poţi să înţelegi. Iar iubirea este rugăciunea pe care natura o oferă uşor.

Rugăciunea e iubire, dar care nu se oferă aşa uşor, e atinsă abia după ce ajungi în vîrfurile mai înalte ale totalităţii.
spre acasă din nou, traversând marea.
Navighez, pe valuri de furtună,
ca să pot fi lângă tine, să fiu liber.

Zbor, zbor,
ca o pasăre, traversând cerul.
Zbor, trecând pe langa nori la înălțime,
ca să pot fi lângă tine, să fiu liber.

Ma poți auzi, ma poti auzi
prin noaptea întunecată, de departe ?
Mor, plângând mereu,
că voi fi lângă tine, cine poate ști ?
(x2)

Navigăm, navigăm,
spre acasă din nou, pe mare.
Navigăm, pe valuri de furtună,
ca să pot fi lângă tine, să fiu liber.

O Doamne, sa fiu lângă tine, să fiu liber.
– Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ţi încătuşa nicicând viaţa inimii tale.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Iubita mea, sufletul nu este făcut decât să trăiască între lacrimă şi cântec.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Bucuria are viaţa scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Durerea este puternică şi de neînfrânt. Lasă fiorii dragostei să-şi trezească din nou lacrimile durerii în ochii tăi.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Floarea de lotus voieşte mai bine să se răsfeţe o clipă doară în lucirea soarelui, ca apoi să moară, decât să trăiască veşnicia iernii într-un biet mugur.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe."Mi-am pierdut stropul de rouă din zori", se plânge floarea cerului care şi-a pierdut toate stelele.Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure.Binele poate rezista înfrângerilor. Răul nu.Nu te teme de clipă! Aşa cântă glasul eternităţii!Credinţa este pasărea care cântă când zorii nu au apărut încă.Adevărurile care-s prea mari pentru a încăpea în cămaşa cuvintelor trebuie cioplite, curăţate şi simplificate pentru a fi acceptate şi preţuite la târgul negustorilor de cuvinte.Bazinul se umple cu apă, focul se aprinde cu foc, iar sufletul cuiva se modelează datorită sufletului altcuiva.
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adîncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-ompac
Înseninându-mi gîndul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca în minte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
E greu să fii singur? Ţi s-a întâmplat de multe ori, nu-i asa? Durerea abandonării de către prieteni, mai ales de către părinţi, a lăsat urme adânci în sufletul tău. Ai trecut prin multe momente în care ai aşteptat ca cineva să înţeleagă durerile tale. Uneori, chiar ai simţit nevoia să-ţi ia cineva măcar o parte din poverile care te-au extenuat. Însă, nimeni nu s-a apropiat de tine să-ţi pună o întrebare sinceră: “Cum te simţi azi?”
Toţi aveau problemele lor, iar sufletul tău a rămas neliniştit.
De-atunci, a început lupta cu tine însuţi, considerându-te neînsemnat în faţa celorlalţi.
Nu a fost departe nici depresia, iar disperarea te-a cuprins îndată. Ai fost la un pas de a încerca să-ţi îneci amarul în vicii: consumul de alcool sau droguri. Poate acestea, până la urmă, au devenit o obişnuinţă. Îl cunoscusei înainte pe Dumnezeu, ce-i drept doar într-o oarecare măsură, dar, având impresia părăsirii chiar şi din partea Lui, ai mai făcut o ultimă rugăciune în care i-ai cerut sincer să te lase singur.
Privind astfel lucrurile şi continuând în acest fel, viaţa ta se aseamănă cu un naufragiu pe o insulă pustie, fără apă şi fără vreo sursă de hrană. Totuşi, eu nu cred că vrei o astfel de viaţă! Crezi că merită viaţa o astfel de abordare? Indiferent de răspunsul tău, viata e un dar oferit de Dumnezeu căruia îi pasă de noi mereu, chiar dacă, uneori, noi Îi suntem indiferenţi. Nu e foarte uşor să scapi de singurătate. Aceasta nu depinde în totalitate de tine, ci şi de ceilalţi. Ea nu are o reţetă care să garanteze vindecarea, dar poţi încerca să faci şi tu ceva.
Trebuie să înţelegi că în absolut orice lucru pe care îl faci în viaţă contează enorm “atitudinea”.Aşadar, trebuie să îţi schimbi atitudinea şi să începi o abordare a vieţii, însă într-o altă formă. Asta ar însemna să nu-ţi fie greu să vorbeşti în primul rând cu Stăpânul Tău despre problema ta. El sigur va fi acolo şi nu vei observa aceeaşi reacţie pe care probabil ai observat-o la unii, atunci când ai fi vrut să-ţi descarci amarul inimii. El va fi acolo. Îţi va zâmbi şi va fi gata să asculte ce te doare. Zâmbetul Lui îţi va da putere să faci şi tu la fel.
De unde ştii că zâmbetul tău nu va aduce o mică speranţă pentru o persoană la fel de singură ca tine? De asemenea, trebuie să înţelegi că, izolându-te, nu ai nici o şansă să scapi de singurătate. Încearcă să identifici persoane cu aceleaşi concepţii de viaţă, ca şi ale tale. Ei te vor ajuta să te ridici când vei aluneca din nou.
Trebuie să depăşeşti bariera prejudecăţilor! Nu-i adevărat, nu toţi vorbesc despre tine. E o iluzie sau cine stie… poate, chiar au observat calităţile tale… iar acestea trebuie apreciate de cineva.
E posibil să îţi ia timp efortul de a încerca să ieşi din cumplita “cuşcă” a singurătăţii. Nu uita că ochii Lui sunt mereu asupra ta şi urechile Sale sunt mereu deschise strigătelor Tale de disperare. Când vei eşua în încercarea de-a ieşi din “cuşcă”, spune-i Lui şi reia lupta. Cel ce cade în luptă este un erou, dar cel ce se ridică din nou e un posibil învingător.
Retine un lucru : Domnul este cu tine mereu!
Care dintre noi n-a avut vreodata un moment de mare durere?
Cine n-a simtit in vreun moment al vietii dorinta de a renunta?
Cine inca nu s-a simtit singur, extrem de singur si a avut senzatia de a fi pierdut sensul sperantei?

Nici oamenii faimosi, bogati, importanti nu sunt scutiti de a avea momentele lor de singuratate si de adanca amaraciune. La fel i s-a intamplat unuia din recunoscutii compozitori ai tuturor timpurilor, Ludwig Van Beethoven, nascut in anul 1770, in Bonn, Germania, care a murit in anul 1827, in Viena, Austria.

Beethoven traia una din aceste zile triste, fara stralucire si fara lumina. Era foarte abatut din cauza mortii unui principe al Germaniei care fusese ca un tata pentru el.

Tanarul compozitor suferea de o mare lipsa de afectivitate. Tatal sau era alcoolic inrait si il batea. A murit pe strada din cauza betiei. Mama sa a murit foarte tanara. Fratele sau de sange nu l-a ajutat niciodata cu nimic si la toate astea se adauga agravarea bolii sale. Simptomele de surzenie incepeau sa-l tulbure, gata sa-l lase nervos si iritat.

Beethoven putea sa auda doar folosind un fel de trombon ( palnie ) acustic in ureche. Lua cu sine totdeauna o hartie si un caiet pentru ca oamenii sa-si scrie ideile si asa sa poata comunica, insa nu toti aveau rabdare pentru asta, nici ca sa-le citeasca de pe buze.

Dar cum niciun fiu al lui Dumnezeu nu este uitat, sosi ajutorul spiritual, prin intermediul unei fete oarbe, care locuia in aceeasi modesta pensiune, unde se mutase Beethoven, si care ii spuse aproape strigand „Eu as da totul ca sa pot vedea o noapte cu clar de luna”.

Auzind-o, Beethoven se emotiona pana la lacrimi. La urma urmei, el putea vedea! El isi putea pune maiestria in compozitiile sale.

Pofta de viata ii reveni si atunci compuse una din piesele cele mai frumoase ale umanitatii: „Sonata Clar de luna”.

În tema sa, melodia imita pasii lenti ai unor persoane, probabil ai sai sau ai altora, care duceau sicriul mortuar al principelui, protectorul sau.

Privind la cerul argintat de clarul de luna si amintindu-si de tanara oarba, ca si cand s-ar intreba de cauza mortii unui mecena atat de iubit, el se lasa cufundat intr-un moment de adanca meditatie transcendentala.

Unii specialisti in muzica spun ca cele trei note, care se repeta insistent in tema primei parti a Sonatei, sunt cele trei silabe ale cuvantului „why?” (de ce?) sau ale altui cuvant sinonim, in germana.
Nu-mi venea sa cred
Cind am auzit la stiri astazi
A trebuit sa vin drept spre tine
Au spus ca ai plecat
Cineva a maturat inima ta departe
Cand ma uit la fata ta vad adevarul
Ca-mi spune totul despre ea, spune-mi ce planuri ai
Apoi spune-mi un singur lucru inainte de a pleca

Spune-mi cum am sa suport sa traiesc fara tine
Acum cand am fost indragostiti atata timp
Cum am sa suport sa traiesc fara tine
Cum am sa suport sa nu te intorci
Cand tot cea fost cand am fost indragostiti s-a dus
Nu am venit aici pentru a plange
Nu am venit aici sa ne despartim
E doar un vis de-al meu care ajunge la sfarsit
Si cum sa te invinovatesc
Cand tu ai cladit lumea imprejur
Speranta ca vom fi mai mult decat prieteni
Si nu vreau sa stiu pretul pentru acest vis
Cand chiar si acum e mai mult decat pot lua
Si nu vreau sa-ti vad fata si sa platesc pentru acest vis
Acum ca visul tau s-a implinït
Stii ...si eu sunt ca tine...zambesc cand ma doare...si rad cand sufletul mi-e tandari...Durerea e A MEA si n-o impart cu nimeni...nici lacrimile nu le dau,nici ...tristetea mea...Ce-ar putea face cineva cu spaima sufletului trezit din...nemurirea lui? .
Ma trezesc inspre dimineata..
Si imi ridc capul, am in loc de perna o haina veche..
si pamantul a fost patul noptii trecute..
Nu stiu unde ma duc numai Dumnezeu stie unde am fost..
Sunt un diavol pe fuga..
Un amorez de sase arme..
O lumanare in vant..
Cand ajungi pe lumea asta se spune ca esti nascut in pacat..
Cel putin mi-au dat ceva ce nu trebuie sa il fur sau sa il castig..
Ei bine mi se spune ca sunt cautat, da sunt un om cautat..
Sunt ceea ce era Cain pentru Abel..
Domnule prinde-ma daca poti..
Ma cobor intr-o stralucire de glorie..
Ia-ma acum dar sa sti adrevarul..
Ma cobor intr-o stralucire de glorie..
Doamne nu am desenat primul dar am desenat primul sange..
Sunt fiul nimanui..
Numeste-ma tanara arma..
Ai cerut constiinta mea..
si eu iti ofer sufletul..
M-ai intrebat daca voi creste sa fiu un om intelept..
Ei bine eu intreb daca voi imbatranii..
Ma intrebi daca am cunsocut dragostea..
Si cum e sa canti in ploaie..
Ei bine am vazut dragostea venind..
Si am vazut-o doborata..
Am vazut-o murind in zadar..
Doboara-ma intr-o stralucire de glorie..
Ia-ma acum dar sa sti adevarul..
Pt ca ma duc spre o stralucire de glorie..
(refren)
Ma rog la Dumnezeu sa imi pastrez sufletul..
Nu nu caut iertare..
Dar inainte de a fii 2 metri sub pamant..
Doamne trebuie sa iti cer o favoare..
Si sper ca vei intelege..
Pentru ca am trait viata la maxim..
Lasa copilul sa moara ca un barbat..
Uitandu-se la glont..
Lasa-ma sa imi exprim ultima dorinta..
Un copil de 4 anişori stătea în vecini de un bătrân a cărui soţie murise de curând. Copilul, văzând bătrânul plângând în curtea casei, s-a apropiat şi s-a aşezat la pieptul lui. Când mama lui l-a întrebat ce a făcut la vecin, copilul a răspuns:
- Nimic, l-am ajutat numai să plângă.

Profesoara Debbie Moon studia cu grupul ei din clasa întâi un tablou cu o familie. În tablou era un copil, care avea părul de altă culoare decât restul membrilor familiei. Unul din copiii din grup sugeră că acel copil din tablou era adoptat.
Atunci, o fetiţă din grup spuse:
- Eu ştiu totul despre adopţii pentru că eu sunt adoptată.
- Ce înseamnă să fii adoptat? întrebă un alt copil.
- Înseamnă că tu creşti în inima mamei tale, în loc să creşti în burta ei, a spus fetiţa.

Jaime încerca să reuşească să obţină un loc in echipa de fotbal a şcolii. Mama lui ştia că băiatul pusese suflet în asta şi se temea că nu va fi ales. În ziua în care locurille au fost repartizate, Jaime ieşi alergând cu ochii sclipind, mândru şi emoţionat.
- Ghiceşte mamă, strigă şi apoi spuse cuvintele care au rămas ca o lecţie pentru mama lui. Am fost ales să aplaud şi să animez.

Un copil de 10 ani stătea în faţa unei vitrine a unui magazin de pantofi pe stradă, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig. O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:
- Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta?
- Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.
Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil. Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters. Atunci vânzătorul sosi cu sosetele. Doamna îi puse o pereche copilului şi îi cumpără o pereche de pantofi. Restul de şosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap şi i-a zis:
- Nu e nicio îndoială că acum te simţi mai bine micuţule!
Când ea se întoarse ca să plece, copilul o prinse de mână şi, privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:
- Dumneavoastră sunteţi soţia lui Dumnezeu?

Cu trecerea anilor ne pierdem inocenţa, care nu este altceva decât înţelepciunea pe care ne-a dat-o în dar Dumnezeu. Dacă privim viaţa cu ochi de copil, s-ar putea să înţelegem mai bine acest joc de a trăi şi a evolua.
Este o lume nebuna
Acestea pot fi vremuri singuratice
Este greu sa stii cine e de partea ta
De cele mai multe ori.

In cine poti avea incredere
Pe cine cunosti cu adevarat
Este cineva acolo
Care te poate face sa te simti mai putin singur
Cate-o data nu poti sa reusesti singur
Daca ai nevoie de un loc unde sa fugi
Daca ai nevoie de un umar pe care sa plangi
Eu voi fi mereu iubitul tau

Cand ai nevoie de un adapost de ploaie
Cand ai nevoie de un vindecator pentru durere
Voi fi acolo de multe ori
Cand ai nevoie de cineva sa te iubeasca
Iata-ma…

Daca ai vise neimplinite
Lasale pe toate pe seama mea
Voi fi singura care le va intelege
Deci, ia-ma de mana
Daca ajungi la nefericire
Stiu ca-mi voi da silinta
Pentru a te umple cu toata dragoste
Pe care o pot arata cuiva
Iti promit ca nu vei merge niciodata singura

Deci, daca ai nevoie de un loc unde sa fugi
Daca ai nevoie de un umar pe care sa plangi
Eu voi fi mereu iubitul tau

Cand ai nevoie de un adapost de ploaie
Cand ai nevoie de un vindecator pentru durere
Voi fi acolo de multe ori
Cand ai nevoie de cineva sa te iubeasca
Iata-ma

Toata lumea are nevoie de cineva care
Sa pastreze o inima si sufletul in doua
Deci daca ai nevoie de un loc unde sa fugi
Daca ai nevoie de un umar pe care sa plangi
Eu voi fi mereu iubitul tau

Cand ai nevoie de un adapost de ploaie
Cand ai nevoie de un vindecator pentru durere
Voi fi acolo de multe ori
Cand ai nevoie de cineva sa te ïubeasca
Iata-ma.
Daca vrei un iubit,o sa fac orice-mi vei cere...Si daca vrei un alt fel de iubire,o sa port o masca,pentru tine.Si daca vrei un partener,ia-mi mana...Sau daca vrei sa ma distrugi cu furie...Stau chiar aici...Sunt barbatul tau! Daca vrei un boxer,o sa urc in ring pentru tine.Si daca vrei un doctor, o sa-ti cercetez fiecare centimetru al tau... Daca vrei un sofer,urca inauntru sau daca vrei sa dai o tura cu mine.Stii ca poti...Sunt barbatul tau! Ah,luna e prea stralucitoare,catusele prea stranse,bestia nu vrea sa adoarma!M-am uitat peste promisiunile catre tine pe care le-am facut si nu le-as putea tine.Ah,dar un barbat nu a recucerit niciodata o femeie,cersind in genunchi ...dar eu m-as tara pana la tine,iubito...si ti-as cadea la picioare si as urla in fata frumusetii tale....ca un caine in calduri...si m-as agata de inima ta..si as lacrima langa asternutul tau si as striga...,,TE ROG!!!!,, Sunt barbatul tau! Si daca trebuie sa dormi,la un moment dat pe drum...Voi opri pentru tine..Si daca vrei sa te descurci singura voi disparea pentru tine...Daca vrei un tata pentru copilul tau sau doar sa umbli impreuna cu mine o perioada de-a lungul desertului...Sunt omul tau!
Nici un munte nu e prea inalt pentru a fi urcat..Totul e sa ai incredere...Nici un rau nu e prea larg pentru a-l traversa...Tot ce trebuie sa faci e sa crezi cand te rogi...Si-atunci vei vedea...dimineata va veni,si fiecare zi va fi luminata de soare...si toata frica va disparea!Eu vreau doar sa vezi...Voi fi intre norii de pe cer...Voi fi umarul...pe care vei plange...Iti voi auzi vocea cand ma vei striga...SUNT INGERUL TAU!Si cand toate sperantele vor pleca....voi fi aici!Nu conteaza ca esti departe!Eu sunt aproape!Nu conteaza cine esti...EU SUNT INGERUL TAU!........Iti vad lacrimile...si te aud cand plangi...Tu ai nevoie de TIMP!Cauta-ma si ma vei gasi...Tu ai totul...dar te simti singura...Nu trebuie sa alegi calea asta...Lasa-ma sa-ti arat o zi buna...!Si-atunci vei vedea...dimineata va veni,si fiecare zi va fi luminata de soare...si toata frica va disparea!Cum sa te fac sa vezi asta?Voi fi intre norii de pe cer...Voi fi umarul...pe care vei plange...Iti voi auzi vocea cand ma vei striga...SUNT INGERUL TAU!Si cand toate sperantele vor pleca....voi fi aici!Si cand e timpul sa infrunti o furtuna...Eu voi fi chiar langa tine!Te voi tine ferita si te voi incalzi!Si stiu....ca vom supravietui...Si cand vei parea...ca esti sfarsita...sa nu indraznesti...sa renunti la lupta!!Doar crede!!In indepartatul cer...

Imi spui ca pleci si ma privesti in ochi
si-astepti sa spun ceva,
dar nu am glas si simt ca dintr-o-dat
e noapte-n mintea mea.

s-a spart ceva, s-a rupt ceva
acum, adinc la mine-n suflet.
as vrea sa strig,
sa spun ca recunosc
cit de naiv am fost
si nu stiam
si nu stiam
ca te iubesc atit de mult
ma-ntreb ce-a fost in minte mea
cum de-am gresit
ce-aveam in gind.

si nu stiam
si nu stiam
ca te doresc atit de mult
abia acum cind tu imi spui ca vrei sa pleci
desi tirziu am inteles
ca tu esti tot ce am
ca te iubesc.

abia acum cind vrei sa-nchizi o usa grea in urma ta
am inteles ca pierd tot ce aveam
mai mbun in viata mea
cum de-am crezut ca te posed ca pe-un lucru oarecare
as vrea sa strig, sa spun ca recunosc
cit de naiv am fost
si nu stiam
si nu stiam ca te iubesc atit de mult
ma-ntreb ce-a fost in minte mea
cum de-am gresit, ce-aveam in gind?

si nu stiam
si nu stiam ca te doresc atit de mult
abia acum cind tu imi spui ca vrei sa pleci
desi tirziu am inteles
ca tu esti tot ce am,
ca te ïubesc!
De acord, ne puteam desparti altfel:
Cateva farfurii sparte, ne-ar fi calmat...
In linistea asta, amara, am decis sa te iert
Greselele le facem din prea multa dragoste. De acord,copilul din mine, deseori te cerea,ca o mama tu ma inveleai,ma protejai Ti-am furat acest sange pe care nu trebuia sa-l impartim.Fara cuvinte,fara vise am sa tip:Te iubeeeesc!!!Te iubeeesc!!! Ca un nebun,ca un soldat,ca o stea de cinema Te iubeeeesc!!!Te iubeeesc!!!Ca un lup,ca un rege,ca un om ce nu-s...Vezi?Asa te iubesc! De-acord ,ti-am incredintat ale mele surasuri,ale mele secrete,chiar cele ce pot fi spuse,doar,unui frate ce este temnicerul tacut...In casa asta de piatra,satan ne privea dansand .Atat de mult mi-am dorit razboiul corpurilor ce faceau pace ...Te iubeeesc!!!....
Te iubesc, draga mea.
Iartă-mi astă iubire. Ca o pasăre ce şi-a pierdut cărarea m-ai prins în umbra aripilor tale, că vălul sufletului meu săgetat de puterea ta căzu. Acoperă-l cu mila ta, draga mea draga, şi iartă-mi astă iubire.
Şi dacă nu mă poţi iubi, draga mea, iartă-mi astă durere. Nu-mi zvârli priviri răutăcioase din depărtarea zărilor. Mă voi strecura în colţul meu şi înmărmurit voi rămâne în puterea îngândurată a nopţii. Cu amândouă mâinile acoperi-voi ruşinea ochilor mei. Întoarce-ţi faţa de la mine, draga mea draga, şi iartă-mi astă durere.
Şi dacă mă iubeşti, draga mea, iartă-mi astă bucurie. Când sufletul meu e scăldat de valurile fericirii, nu râde de rătăcirea mea învolburată de primejdii. Când înălţată pe soclul puterii te conduc cu tirania dragostei mele, şi când, ca un zeu, îmi închin ţie darurile mele, primeşte-mi mândria, draga mea, şi iartă-mi fericirea.
Te sun,
Cand toate scopurile mele,simtirile mele
Nu dau gres.
Am nevoie de tine,
Increderea in destinul meu,
Lacrimile si in caile mele se ineaca
Nu pot tot timpul sa-ti arat
Dar nu te indoi de dagostea mea.

Te sun,
Cu tot timpul si toata increderea
In cautarea adevarului
Incercand sa ajung la tine.

Vezi meritele sudorii mele
Casa mea,patul meu
Sunt pierdut in somn
Nu voi fi fals in ceea ce sunt
Cat timp voi trai.

Oh,no,no
Nu am nevoie de nimeni
Nu ma tem de nimeni
Nu sun pe nimeni dar u
Aceeasi si singura.

Nu am nevoie de nimeni
Nu ma tem de nimeni
Nu sun pe nimeni dar u
Tot ce vreau in viata.

Te sun,
Cand toate bucuriile
Si toate iubiile mele sunt bine
Caci se datoreaza tie.

Vezi timpul vietii mele
Zilele mele si noptile mele
Oh,este in regula
Caci la sfarsitul zile
Inca mai am destul pentru mine.

Te sun,
Cand toate cheile mele
Si toate scaparile mele bizare ,toate placute
Iti multumesc tie
Vezi jumatatile din viata mea
Rabdarea,sotia
Toate pe care le stiu
Oh,nu lua mai mult decat merit
Inca mai trebuie sa invat mult.

Oh,no,no
Nu am nevoie de nimeni
Nu ma tem de nimeni
Nu sun pe nimeni dar u
Aceeasi si singura.

Nu am nevoie de nimeni
Nu ma tem de nimeni
Nu sun pe nimeni dar u
Tot ce vreau in viata.

Relatia noastra, atat de complexa
Te-am gasit in timp ce eu ma indreptat drept catre iad sa caut
Nu ai avut pe nimeni cu care sa te compari
Deoarece cand m-am mintit nu-ti era ascuns
Cred ca sunt recunoscator
Cuvintele de pe streada m–au schimbat
Se vede in comportamentul meu
Trecut,present,viitor
Lasa totul sa iasa
Gaseste apelurile mele la tine acasa
Si lasa toata lumea sa afle cum e iubirea.

Te iubesc,imi lipsesti,te uit
Desi niciodata nu mi-ai lipsit,tot timpul esti cu mine
Pentru fiecare moment in care am gresit si te-am ranit
Mai bine mai tarziu decat niciodata pentru ati cere mii de scuze
Strig in tacere,te sun,te ascult,incerc
Cu tine ma hranesc
Cand aerul pe care il respir e violent si turbulent
Eu te uit,te sun,te simt.

Oh,no,no
Nu am nevoie de nimeni
Nu ma tem de nimeni
Nu sun pe nimeni dar u
Aceeasi si singura.

Nu am nevoie de nimeni
Nu ma tem de nimeni
Nu sun pe nimeni dar u
Tot ce vreau in viata.

Oh,no,no
Nu am nevoie de nimeni
Nu ma tem de nimeni
Nu sun pe nimeni dar u
Aceeasi si singura.

Nu am nevoie de nimeni
Nu ma tem de nimeni
Nu sun pe nimeni dar u
Tot ce vreau in vïata.
Soaptele dimineata
Ale indragostitilor dormind strans
Se aud precum tunetele acum
Cum ma uit in ochii tai
Ma tin strans de trupul tau
Si simt fiecare miscare pe care o faci
Vocea ta e calda si delicata
O dragoste pe care nu as putea sa o abandonez

Pentru ca eu sunt doamna ta
Si tu esti barbatul meu
Oricand ma vei chema
Voi face tot ce pot.

Pierduta ma simt in bratele tale
Cand lumea de afara este prea mult de indurat
Asta se sfarseste cand sunt cu tine
Chiar daca mai sunt clipe
Cand se pare ca sunt foarte departe
Dar nu te intreba niciodata unde sunt
Caci sunt mereu alaturi de tine

Pentru ca eu sunt doamna ta
Si tu esti barbatul meu
Oricand ma vei chema
Voi face tot ce pot.

Ne indreptam spre ceva
Undeva unde nu am mai fost
Uneori sunt inspaimantata
Dar sunt gata sa invat

Ne indreptam spre ceva
Undeva unde nu am mai fost
Uneori sunt inspaimantata
Dar sunt gata sa invat
Despre puterea dragostei


Puterea dragostei
Undeva unde nu am mai fost
Uneori sunt inspaimantata
Dar sunt gata sa invat
Despre puterea dragosteï.
Uita-te in ochii mei
Vei vedea ce insemni pentru mine
Cauta in inima ta
Cauta in sufletul tau
Cand in sfarsit ma vei gasi nu vei mai cauta
Nu imi spune ca nu merita sa incerci
Nu-mi poti spune ca nu merita sa mori pentru...
Stii ca este adevarat, tot ce fac, fac pentru tine!
Uite-te in inima mea, vei gasi
Ca nu este nimic de ascuns
Ia-ma asa cum sunt, ia-mi viata
Voi da totul, ma voi sacrifica
Nu-mi spune ca nu merita sa lupti pentru...
Nu ma pot abtine, nu vreau nimic mai mult
Stii ca este adevarat, tot ce fac, fac pentru tine!
Nu exista iubire, ca iubirea ta
Si niciuna nu imi poate da mai multa iubire
Nu exist, doar daca tu esti acolo, tot timpul, tot drumul!
Nu imi spune ca nu merita sa incerc
Nu ma pot abtine, nu vreau nimic mai mult
Voi lupta pentru tine
Voi zace pentru tine
Voi merge pe sarma pt tine
Da ,VOI MURI PT TINE!
Stii ca este adevarat
Tot ce fac, fac pentru tine !
Totul ne desparte pe tine si pe mine:

distanta, oamenii, viata si poate si destinul.Nu ma tem nici de zambetul tau. Deci nu ma tem de nimic. Sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odaii tale: departarea. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut. Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde. Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.
Cu zece ani in urma ti-as fi spus :"Cu-cu". Dar sufletul meu si-a pierdut glasul copilariei. Stii sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc, ducand si aducand primavara? Stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic? Sunt pe acolo si intr-acolo, fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund.
Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Ştiu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, -- ori poate cum
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum -- ?

Trecea, şi eu eram la poartă
Şi şi-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi şti să spui.
Şi nu-mi venea să plec din poartă,
Şi parc-un dor de viaţa toată
M-a prins privind pe urma lui...

Aşa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, -- şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim.
Tu eşti felurită la nesfârşit în exuberanţa universului,
Doamnă cu multiple măreţii!

Calea ta este semănată cu lumini,
atingerea ta face să nască flori,
trena rochiei tale mătură un dans de stele
şi muzica ta cu note diverse îşi află ecoul printre
nenumărate lumi.
Dar unică în misterul de necunoscut al sufletului,
o, Doamnă a tăcerii şi singurătăţii,
iată, te-ai preschimbat în corolă de lotus pe tulpina
Iubirii...Te pierd din clipă în clipă, dragostea mea, numai ca să te regăsesc. Dispari dar şi tu, dragostea mea, numai ca să-mi revii.Frumuseţea nu se măsoară prin volum. O singură floare face să se vadă un pom mare; o singură stea dă armonie întregului cer întunecat.Odată ce ai pătruns în centrul fiinţei tale, nu mai eşti niciodată la fel ca înainte. Atunci viaţa ta va fi doar iubire. Atunci vei ajunge să trăieşti în iubire, să fii iubire.
.........................Tu n-ai vazut niciodata ingeri,pentru ca ingerii vin numai dupa ce adorm copiii si pleaca atunci cand copiii incep sa-si deschida ochii.Nu s-au dezlipit bine genele si ingerii au si zburat.Fiecare copil are un inger al lui care-i poarta de grija cand Mama doarme,obosita.Dar si Mama doarme iepureste si ingerul sta bine de paza.Daca n-ar fi ingeri,copiii ar uita sa se mai scoale si nici nu ar visa frumos.Ingerii,noaptea,ca sa nu li se urasca,se joaca in somn cu fetitele si cu baietii,ii descanta,ii farmeca si-i fac sa vada-n cer,in lumea povestilor frumoase.Caci si in somn li s-ar ura copiilor,daca nu ar fi ingerii sa li se arate.Cand vine noaptea,coboara din cer intai stolurile,ca porumbeii,si dupa ei se arata si Dumnezeu,care se fereste atat de lumina soarelui,cat si de a ferestrelor,unde lucreaza omul cu condeiul pe hartie.Cand trece Dumnezeu pe la spatele lui,zambeste, si omul se simte mai insufletit de dogoarea racoroasa,nestiuta,a trecerii lui Dumnezeu pe langa zid si fereastra.
Ţi-s ochii ca o seară cu ploaie şi cu lună.
O veştedă lumină răzbate de sub pleoape.
Ţi-s umezi ochii, doamnă, de plâns atât de-aproape:
Ci bună dimineaţa să-ţi spun? sau noapte bună?

Căci nu e dimineaţă, precum nici noapte nu e…
Tristeţea-n trup se zbate. Surâsul dispărut
Ne-a-ntunecat sărutul. E aerul mai mut.
Şi între noi tăcerea ca şarpele se suie.

Ţi-s ochii ca o seară cu ploaie şi cu lună.
O veştedă lumină răzbate de sub pleoape.
Ţi-s umezi ochii, doamnă, de plâns atât de-aproape:
Ci bună dimineaţa să-ţi spun? sau noapte bună?

Căci nu e dimineaţă, precum nici noapte nu e…
Eu umbra aceasta pe care
O semeni in sufletul meu
Cu mila si trista mirare
Voi duce-o cu mine mereu
Si-apoi intr-o zi oarecare
In care-mi va fi cel mai greu
Voi pune-o in vechi calendare
Duminica trupului meu
Fiori prin mine umbla
Si nu am trebuinta
Te rog pe tine umbra
Sa redevi fiinta

Flamand de iubirea intreaga
Pe vremi de amurg mohorat
Cand zodiile noaptea-si dezleaga
Ma satur cu-o umbra si-atat
Si sufletul meu te mai roaga
Magnetic catarg doborat
Tu, umbra tacuta si draga
Aseaza-ti fularul la gat

O umbra se-nchide in mine,
O umbra prin mine trecu.
E-atat de rau ca e bine,
E-atat de mult da ca e nu
Bacovia-si iese din sine
Si rade in "a" si in "u"
Si-o umbra in viata ma tine
Si umbra aceea estï tu.
Undeva, cineva se gandesta la zambetul tau si se bucura de prezanta ta in viata sa. Asa ca atunci cand esti singura, aduti aminte ca cineva undeva, se gandeste la tine!
Ce vis ciudat avui, dar visuri
Sunt ale somnului fapturi:
A noptii minte le scorneste,
Le spun a noptii negre guri
Pluteam pe-un rau. Sclipiri bolnave
Fantastic trec din val in val,
In urma-mi noaptea de dumbrave,
Nainte-mi domul cel regal.
Caci pe o insula in farmec
Se nalta negre, sfinte bolti,

Si luna murii lungi albeste,
Cu umbra umple orice colt.
Ma urc pe scari, intru-nlauntru,
Tacere-adanca l-al meu pas.
Prin intuneric vad inalte
Chipuri de sfinti p-iconostas.
Sub bolta mare doar straluce
Un singur sambure de foc;
In dreptul lui s-arat-o cruce
Si-ntunecime-n orice loc.
Acum de sus din cor apasa
Un cantec trist pe murii reci
Ca o cersire tanguioasa
Pentru repaosul de veci.
Prin tristul zgomot se arata,
Incet, sub val, un chip ca-n somn,
Cu o faclie-n mana-i slaba —
In alba mantie de domn.
Si ochii mei in cap ingheata
Si spaima-mi saca glasul meu.
Eu ii rup valul de pe fata...
Tresar — incremenesc — sunt eu.
. . . . . . . . . . . . . . . .

De-atunci, ca-n somn eu umblu ziua
Si uit ce spun adeseori;
Soptesc cuvinte ne’ntelese
Si parc-astept ceva — sa mor?
De fiecare data cand ma privesc in oglinda
Toate liniile de pe fata mea
Se fac mai clare

Trecutul a plecat
A plecat
La fel ca si intunericul in zori

Nu acesta este modul?
Toti au indoielile lor
Pentru a plati in viata asta
Stii ca este adevarat iubito

Stiu ca nimeni nu stie
De unde vin si unde se duc
Stiu ca este pacatul tuturor
Trebuie sa pierzi
Pentru ca sa stii cum sa castigi

Jumatate din viata mea
Este scrisa in paginile cartilor
traieste si invata din toate
Si de la intelepti
Stii ca este adevarat

Toate lucruril, fata frumoasa
Se intorc la tine

Canta cu mine
Canta pentru ani
canta pentru zambete
Si canta pentru lacrimi

Canta cu mine
Este doar pentru azi
Poate maine bunul domn
Te duce departe

Canta cu mine
Canta pentru ani
Canta pentru zambete
Si canta pentru lacrimi

Canta cu mine
Este doar pentru azi
Poate maine bunul domn
Te duce departe

Viseaza...viseaza...viseaza
Viseaza pana cand visele tale
Se indeplinesc

Viseaza...viseaza....viseaza
Si viseaza pana cand visele tale
Se indeplinesc

Viseaza...viseaza...viseaza
viseaza...viseaza...viseaza

Canta cu mine
Canta pentru ani
Canta pentru zambete
Si canta pentru lacrimi

Canta cu mine
Este doar pentru azi
Poate maïne bunul domn
Te duce departe
Traiesc pentru ea fara sa stiu
Daca am gasit-o sau m-a gasit
Nu-mi mai amintesc cum a fost
Dar stiu ca m-a cucerit
Traiesc pentru ea pentru ca
Imi da toata forta adevarului
Traiesc pentru ea sin u-mi e greu

Traiesc si eu pentru ea
Nu deveni atat de gelos
Ea intre toate e cea mai dulce si calda
Ca un sarut
Ea imi este mereu alaturi
Pentru a-mi alina singuratatea
Mai mult decat pentru mine
Traiesc si pentru ea

Este muza care te invita
S-o atingi lin

In pianul meu , uneori, trist
Moartea nu exista
Daca ea este aici

Traiesc pentru ea pentru ca-mi da
Toata afectiunea pe care o are
Uneori loveste cu sinceritatea

Dar este o lovitura care nu doare

Traiesc pentru ea pentru ca-mi da
Forta, curaj si realitate
Pentru a ma simti viu

Cat de tare doare cand lipseste…
Traiesc pentru ea intr-un hotel
Cat de sus si puternic straluceste
Traiesc pentru ea in propria-mi piele

Daca o cant
Toate sentimentele negre le indepartez

Traiesc pentru ea si nimeni
Numai poate trai in interiorul meu
Ea imi da viata…

Daca imi este alaturi…

Traiesc pentru ea la limita
In drumul cel mai intunecat
Traiesc pentru ea intru’ tot

In fiecare zi cate-o cucerire
Protagonista, este de asemenea

Traiesc pentru ca imi da mereu
Drumul spre iesire
Pentru ca asa este muzica
Fidela, sincera pentru toata viata

Traiesc pentru ea pentru ca imi da
Nopti de dragoste si libertate
Daca ar mai fi o alta viata
As trai-o, de asemenea, pentru ea

Ea se cheama muzica..
Traiesc pentru ea, crede-ma…
Si pentru ea…
Traïesc pentru ea…
Odată , demult, un misionar străbătea Munţii Stâncoşi împreuna cu un tânăr indian, care-i era şi călăuză. În fiecare seară, la acelaşi moment al apusului, tânărul indian se îndepărta, se întorcea spre soare şi începea să se mişte pe ritmul unei melodii suave şi pline de nostalgie, pe care o cânta încet. Imaginea tânărului care dansa şi cânta cu faţa spre soare îl umplea pe misionar de o curiozitate plină de admiraţie. Într-o zi îl întrebă pe ghidul său :
-Ce înseamnă tot acest ritual pe care-l îndeplineşti în fiecare seară ?

-O, e ceva foarte simplu, răspunse tânărul. Eu şi soţia mea am compus acest cântec împreună. Când suntem departe unul de celălalt, fiecare, oriunde s-ar afla, se întoarce spre soare puţin înainte să apună şi începe să cânte şi să danseze. Astfel, chiar dacă suntem departe, cântăm şi dansăm împreună.

Voi, când apune soarele, cu cine dansaţi?
Vreau sa fiu liber!
Vreau sa fiu liber!
Vreau sa scap de minciunile tale,
Esti asa de satisfacuta de tine insati, nu am nevoie de tine!
Trebuie sa ma eliberez!
Dumnezeu stie, Dumnezeu stie ca vreau sa fiu liber.

M-am indragostit,
M-am indragostit pentru prima data
Si da data asta stiu ca e real!
M-am indragostit, da!
Dumnezeu stie, Dumnezeu stie ca m-am indragostit.

E ciudat dar e adevarat,
Nu pot sa trec cu vederea modul in care ma iubesti, asa cum faci tu.
Dar trebuie sa fiu sigur,
Cand voi pleca pe usa aceea
Oh cat de mult vreau sa fiu liber, iubito!
Oh cat de mult vreau sa fiu liber!
Oh cat de mult vreau sa fiu liber

Dar viata merge inainte!
Nu pot să mă obişnuiesc, să trăiesc fără, sa traiesc fara,
Sa traiesc fara tine!
Nu vreau sa traiesc singur, hei!
Dumnezeu stie, ca trebuie s-o fac de unul singur
Deci iubito nu poti vedea,
Trebuie sa ma eliberez
Trebuie sa ma eliberez,
Vreau sa fiu liber, da
Vreau, vreau, vreau, vreau sa fiu lïber…
Zece....
Intamplari...
Ciudate si-o minune
Te-au adus in casa
Zece...
Zece pictori se tot mira ...
Cat esti de frumoasa

Zece zile trec absurde
Nu stiu ...
Nu stiu cum
Nu stiu pe unde nu stiu

Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Doua stele....paralele
Stele ...Lacrimi innodate si
Lumina de la ele
Pentru tine toate

Patru printi cu trei castele
Ape,lanturi fermecate si
Tot cerul peste ele
Pentru tine toate

Zece intamplari ciudate si
Ciudate si-o minune
Te-au adus in casa zece
Zece pictori se tot mira...
Cat esti de frumoasa

Zece zile trec absurde
Nu stiu..
Nu stiu cum
Nu stiu pe unde nu stiu

Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Sapte zane
Toate bune
Licurici speranta-n noapte si
Pitici din poveste
Pentru tine toate!

Noua magi in faptul serii
O potcoava sus departe si
Comorile din suflet
Pentru tine toate

Zece intamplari ciudate si
Ciudate si-o minune
Te-au adus in casa zece
Zece pictori se tot mira...
Cat esti de frumoasa

Zece zile trec absurde
Nu stiu..
Nu stiu cum
Nu stiu pe unde nu stiu

Zece vieti de-as sta cu tïne

TOT AR FI PUTINE!!!!
Ţi-s ochii ca o seară cu ploaie şi cu lună.
O veştedă lumină răzbate de sub pleoape.
Ţi-s umezi ochii, doamnă, de plâns atât de-aproape:
Ci bună dimineaţa să-ţi spun? sau noapte bună?

Căci nu e dimineaţă, precum nici noapte nu e…
Tristeţea-n trup se zbate. Surâsul dispărut
Ne-a-ntunecat sărutul. E aerul mai mut.
Şi între noi tăcerea ca şarpele se suie.

Ţi-s ochii ca o seară cu ploaie şi cu lună.
O veştedă lumină răzbate de sub pleoape.
Ţi-s umezi ochii, doamnă, de plâns atât de-aproape:
Ci bună dimineaţa să-ţi spun? sau noapte bună?

Căci nu e dimineaţă, precum nici noapte nu e…
Tu eşti felurită la nesfârşit în exuberanţa universului,
Doamnă cu multiple măreţii!

Calea ta este semănată cu lumini,
atingerea ta face să nască flori,
trena rochiei tale mătură un dans de stele
şi muzica ta cu note diverse îşi află ecoul printre
nenumărate lumi.
Dar unică în misterul de necunoscut al sufletului,
o, Doamnă a tăcerii şi singurătăţii,
iată, te-ai preschimbat în corolă de lotus pe tulpina
Iubirii...Te pierd din clipă în clipă, dragostea mea, numai ca să te regăsesc. Dispari dar şi tu, dragostea mea, numai ca să-mi revii.Frumuseţea nu se măsoară prin volum. O singură floare face să se vadă un pom mare; o singură stea dă armonie întregului cer întunecat.Odată ce ai pătruns în centrul fiinţei tale, nu mai eşti niciodată la fel ca înainte. Atunci viaţa ta va fi doar iubire. Atunci vei ajunge să trăieşti în iubire, să fii iubire.

marți, 10 ianuarie 2012

Sfantul Ignatie Briancianinov -Scrieri


Obiceiurile au  o   putere  asemenea  cu   cea  a  însuşirilor fireşti:  cel    ce urmează Domnului lisus  Hristos este dator să dobândească obiceiuri bune şi să se ferească de obiceiurile rele.
Tinere  !  Fii  înţelept şi   prevăzător: din   anii   tinereţii tale  să  dobândeşti deosebită luare aminte spre dobândirea obiceiurilor bune;  când  vei   fi  în puterea vârstei, ca şi la bătrâneţe, te vei  bucura de bogăţia dobândită fără osteneală în anii  tinereţii.
Nu socoti drept un lucru de mică însemnătate împlinirea unei pofte ce pare de cea mai mică însemnătate:  fiecare împlinire a poftei lasă negreşit o anumită întipă-rire în  suflet, ce poate fi uneori foarte puternică,  şi sluji  ca început al unui obicei vătămător.
Oare ştia cartoforul, atunci când s-a atins pentru prima oară de cărţi, că jocul va fi patima lui ? Oare ştia cel  supus patimii beţiei, atunci când a băut prima votcă, ştia că începe să se sinucidă ? Că  aşa numesc eu acest obicei nefericit, ce pierde atât sufletul, cât şi trupul.
O  singură privire neprevăzătoare  nu arareori s-a întâmplat să rănească inima; câteva asemenea priviri au adâncit atât de mult rana, încât de-abia s-a lecuit prin mulţi ani de rugăciuni, ne voinţe şi plâns.
Sfântul Ignatie Briancianinov
Educatori  şi  dascăli!  Insuflaţi tineretului  obiceiuri bune; feriţi-1, ca de o mare nenorocire, de obiceiurile rele.
Obiceiurile păcătoase  sunt ca nişte lanţuri pe om: îl lipsesc de libertatea duhovnicească, îl ţin  cu  silnicie în mlaştina puturoasă a patimilor.
Pentru pierzania omului e îndeajuns un singur obicei  păcătos: el  va da mereu cale liberă în suflet tuturor păcatelor şi tuturor patimilor.
Deprinde-te să  fii   modest:   nu-ţi  îngădui  nici    o   îndrăzneală  faţă   de aproapele,  nu-ţi îngădui nici   măcar să te atingi  de el   fără  să fie   mare nevoie - şi obiceiul modestiei va face lesnicioasă pentru tine marea virtute a înfrânării. Apropiaţii tăi, simţind modestia  care  trăieşte  în  tine, vor   fi lipsiţi înaintea ta de îndrăzneli nepotrivite, ca şi cum s-ar cucernici înaintea bunei miresme de lucru sfânt.
Nimic nu  clatină  întreaga  înţelepciune  atât  de  tare  ca  obiceiul  purtării îndrăzneţe, slobode, care leapădă legile modestiei.
Deprinde-te să fii  cumpătat la  mâncare:  prin în-frânare îi vei  da trupului sănătate  şi   putere,  iar   minţii  -o   trezvie deosebită, care  este  atât  de trebuincioasă în  lucrarea mântuirii, fiind  de mare folos şi  în  îndeletnicirile pământeşti.
îmbuibarea nu este  altceva  decât  un obicei rău,  necugetat,  saturarea nesăturată a poftei fireşti vătămate de reaua întrebuinţare.
Deprinde-te cu   cea  mai simplă hrană.  Aceasta  este,  pentru cel   ce s-a învăţat cu   ea, mai gustoasă decât bucatele alese -  nu mai vorbesc de faptul că e mai sănătoasă.
Ce  libertate şi  putere duhovnicească aduce omului deprinderea mâncării simple -  deprindere ce pare atât de măruntă, atât de materială !  Omul care a căpătat-o cheltuieşte pentru masă foarte puţini bani, foarte puţin timp si  foarte puţine griji  de pregătire a ei.   Dacă cel   ce s-a deprins cu mâncarea simplă este sărac, nu va fi apăsat de sărăcia sa.
Grea este trecerea de la mesele bogate si  rafinate la  mâncărurile simple ! Pe mulţi i-au silit  împrejurările să facă această  schimbare, şi mulţi, făcând-o, si-au pierdut sănătatea, ba chiar s-au clătinat duhovniceste. De  acest necaz s-ar fi  putut  păzi dacă  s-ar fi  deprins cu   înţelepciune  si  la   bună  vreme  cu obiceiul de a mânca simplu.
Acest  obicei este de mare preţ, prin urmările sale, mai ales pentru cel  ce doreşte să se afierosească slujirii lui  Hristos: el  îi îngăduie acestuia să îşi aleagă pentru a vieţui cel   mai însingurat loc   cu   putinţă, făcând netre- buincioase desele legături cu  oamenii şi astfel, înlăturând toate pricinile de împrăştiere, îi dă putinţa să se predea cu  totul cugetării la  Dumnezeu;şi rugăciunii.
Toţii sfinţii s-au  îngrijit din   răsputeri  nu numai de obiceiul cumpătării în mâncare,  ci   şi  de  obiceiul  mâncării  simple.  Mâncarea  de  zi   cu   zi   a Apostolului Petru costa câţiva bănuţi de aramă.
Cumplită patimă este beţia! Aceasta e o boală ce se strecoară în alcătuirea trupească   prin  înclinarea  în    faţa  poftei,  care   primeşte,  în    virtutea deprinderii, putere de însuşire firească.
Slujitorul lui  Hristos trebuie să se păzească nu numai de beţie, ci  şi  de obiceiul de a bea mult vin,   care aprinde trupul şi  stârneşte în  el  pofte dobitoceşti. Nu  vă îmbătaţi de vin, întru care este curma  (Ef. V, 18), a zis Apostolul. Este îngăduită întrebuinţarea vinului în cantitate foarte mică; iar cine nu poate să fie  cumpătat la vin, mai bine să nu mai bea deloc.
A zis  Pimen cel   Mare:  „Nevoitorul are trebuinţă în  primul rând de minte trează"105. Vinul îi răpeşte omului putinţa de a-şi păstra trezvia minţii. Atunci când   nevoitorul   este   supus   lucrării  vinului,  de   mintea   lui   slăbită  şi
Cuvinte c\tre cei  ce vor  s\ se mântuiasc\
întunecată  se apropie potrivnicii lui,  iar   mintea nu mai e în  stare să se lupte cu  ei.  înlănţuită de lucrarea vinului, e trasă spre prăpastia pierzării! într-o singură clipă pier roadele unei nevoinţe îndelungate - fiindcă Duhul Sfânt se  depărtează  de  la   cel    spurcat  prin păcat.  Iată  de  ce  a  zis Preacuviosul Isaia, pustnicul egiptean, că cei  ce iubesc vinul niciodată nu se vor   învrednici de  daruri  duhovniceşti106: ca să rămână în  om, aceste daruri  au trebuinţă de curăţie statornică, iar  aceastagiu este cu   putinţă decât pentru cel  ce are trezvie statornică.
Iubirea de argint, iuţimea, îngâmfarea, obrăznicia sunt boli  rele ale sufletului, care se nasc din satisfacerea
înclinărilor pătimaşe ale firii căzute. Ele  se întăresc, ajung la deplină putere
şi-1  înrobesc pe om tocmai prin mijlocirea deprinderii.
Această  lege o  urmează şi  pofta trupească, în  ciuda faptului că ea stă în firea omului căzut.  Fericit este acel tânăr care de prima oară când se vor arăta în  el  lucrările poftei va pricepe că nu trebuie să te laşi  în  voia ei,  ci trebuie să o  înfrânezi prin legea lui  Dumnezeu şi  prin înţelepciune.  Fiind înfrânată chiar de la  primele ei  pretenţii,  pofta  se  supune  lesne  minţii şi pretenţiile ei  deja cad: ea lucrează ca cineva lipsit de libertate, ferecat în lanţuri,  împlinirea  poftei   îi   măreşte   acesteia  pretenţiile.  Pofta  căreia raţiunea,  satisfăcând-o  vreme  îndelungată  şi   în   chip  statornic,   îi   dă stăpânire asupra omului, domneşte ca un tiran atât asupra trupului cât şi a sufletului, ducându-le la pierzare pe amândouă.
îndeobşte, toate  patimile se dezvoltă în  om în  urma cedării în  faţa  lor; această cedare având loc  din   ce în  ce mai des, înclinarea păcătoasă se preface în deprindere, iar deprinderea face patima stăpânitor silnic asupra omului. „Teme-te  de obiceiurile rele mai mult decât de demoni", a grăit Sfântul Isaac Şirul107.
Atunci  când  lucrează  în   tine  dorinţa  păcătoasă  ori   imboldul  păcătos, trebuie să o refuzi. Data următoare va lucra mai slab, şi în cele din  urmă se va stinge cu  totul; dar dacă o împlineşti, de fiecare dată va lucra cu  putere sporită, întrucât capătă tot mai multă stăpânire asupra voii,  şi  în  cele din urmă naşte deprinderea.
Păcatele pe care ne-am obişnuit să le  săvârşim ne par uşoare, oricât de grele ar fi. Păcatul care este nou pentru suflet îl înspăimântă, şi sufletul nu se va învoi degrabă să-1 săvârşească.
Patimile sunt  obiceiuri rele; virtuţile sunt  obiceiuri bune  (aici se vorbeşte despre patimile şi  virtuţile însuşite de către  om prin făptuire, prin viaţă - iar  în  scrierile Părinţilor uneori sunt numite „patimi" feluritele însuşiri ale bolii  pricinuite în noi  de către cădere, feluritele chipuri ale păcătoşeniei de obşte a tuturor oame-
nilor -  şi  cu   aceste patimi ne nastem; iar   „virtuţi" sunt numite însuşirile bune fireşti, naturale, ale omului; aceste patimi şi aceste virtuţi nu pun nici o  pecete hotărâtoare asupra omului -  această pecete o  pune înclinarea însuşită de bună voie prin statornica sau deasa ei  satisfacere,  împlinire a pretenţiilor ei).
Robul lui Hristos trebuie să fie  slobod de obiceiuri rele pe cât e cu  putinţă, ca acestea să nu-i   împiedice înaintarea  către  Hristos. El  trebuie să se depărteze  nu doar de obiceiurile nemijlocit păcătoase,  ci  şi de toate  obi- ceiurile care  duc  la  păcat,  cum ar  fi  obiceiul  luxului,  al   răsfăţului,  al împrăştierii.
Câteodată ne leagă de picioare un obicei cât se poate de mărunt, ţinându- ne pe pământ în vreme ce ar trebui să fim  în cer.
Tinere!   Iţi   dau  iarăşi  sfat  mântuitor:  câtă  vreme  vei    avea  libertate
Sfântul Ignatie Briancianinov
duhovnicească, fugi  de obiceiurile rele ca de lanţuri şi temniţă; dobândeşte obiceiuri  bune,   prin  care  se  păstrează,  se  întăreşte,  se  pecetluieşte libertatea duhovnicească.
Iar  dacă cineva capătă abia când este în  puterea vârstei dorinţa de a sluji lui  Hristos şi,  din nefericire, a dobândit  deja multe obiceiuri păcătoase  ori obiceiul  luxului  şi   răsfăţului, care  de  obicei   ţin   sufletul  într-o  stare  de slăbănogire, acela nu trebuie să se lase  biruit de trândăvie şi  îndoială - el trebuie să intre bărbăteşte în  luptă cu  obiceiurile rele. Biruinţa asupra lor nu este cu  neputinţă, atunci când omul are ajutorul dumnezeiesc. Hotărârea    nestrămutată   a   voinţei,  adumbrită  şi    întărită   de   harul dumnezeiesc, poate birui obiceiurile rele cele mai învechite.
La   început,  obiceiul  se  împotriveşte cu   încrâncenare celui ce vrea să lepede jugul lui,  părând de nebiruit; cu  timpul, însă, dacă omul se luptă cu el  necontenit, de fiecare dată când el  nu se supune obiceiului, obiceiul îşi pierde din  putere.
Dacă de-a lungul luptei ţi  se va întâmpla, din  pricina vreunei împrejurări neaşteptate, să fii biruit, să nu te
tulburi şi să nu cazi în deznădăjduire: trebuie să începi iar  lupta.
Lupta  cu   silire de  sine  împotriva obiceiurilor păcătoase,  Dumnezeu i-o socoate  omului întru mucenicie, şi  cel  ce dobândeşte biruinţă în  această luptă este  încununat cu   cununa  mărturisitorilor, ca  unul ce  s-a  nevoit pentru Legea lui Hristos.
Milostivul şi Atotputernicul Domn primeşte pe oricine se apropie de Dânsul, tinde dreapta Sa  spre a sprijini neputinţa noastră. Drept aceea, chiar de ai fi cu  totul  în  obiceiuri rele ca în  nişte lanţuri grele, nu te dezănădăjdui  de primirea slobozeniei. Purcede la  războiul  cel  nevăzut, luptă-te cu  bărbăţie şi   fără  încetare,  rabdă-ţi  înfrângerile cu   mărime  de  suflet. Câteodată, Dumnezeu ne lasă să ne luptăm doar cu  puterile noastre, ca să cunoaştem prin cercare cât de slabi suntem singuri, şi  ca urmare a acestei cercări  să ne ţinem de Dumnezeu fără a ne depărta  de la  Dânsul,  Singurul Care poate birui păcatul în  cei  ce vor  cu  adevărat să vadă biruit păcatul în  ei înşişi. Amin.